1. [DEX '09] POLEMIST, -Ă, polemiști, -ste, s. m. și f. Persoană care polemizează, care susține o polemică. – Din fr. polémiste.
2. [MDA2] polemist, ~ă smf [At: CARAGIALE, O. III, 49 / Pl: ~iști, ~e / E: fr polémiste] 1-2 Persoană care (poartă o discuție în contradictoriu sau) duce o luptă de idei în scris pe o temă politică, științifică, literară etc. 3 Persoană care practică și iubește polemica (5) Si: pamfletar.
3. [DLRLC] POLEMIST, polemiști, s. m. Persoană (mai ales scriitor) care susține o polemică, care polemizează. Eliade... se arătase în cursul anilor pînă la revoluție un polemist înverșunat și abil. CAMIL PETRESCU, O. II 430. Își făcuse faimă de talentat polemist. C. PETRESCU, C. V. 246.
4. [DN] POLEMIST, -Ă s.m. și f. Cel care susține o polemică. [Cf. fr. polémiste, it. polemista].
5. [MDN '00] POLEMIST, -Ă s. m. f. cel care susține o polemică. (< fr. polémiste)
6. [Șăineanu, ed. VI] polemist m. cel ce polemizează.
7. [Scriban] *polemíst, -ă s. (vgr. polemistés). Care duce polemică cu cineva: A. C. Cuza e un polemist de temut.
8. [DOOM 3] polemist s. m., pl. polemiști
9. [DOOM 2] polemist s. m., pl. polemiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL