Definiție și ce înseamnă poleitură

1. [MDA2] poleitură sf [At: DRLU / P: ~le-i~ / V: (înv) ~liet~, ~li~ / Pl: ~ri / E: polei4 + -(i)tură] 1 (Rar) Poleire (1). 2 (Rar) Poleială (2). 3 (Înv; fig; îf polietură) Cizelare. 4 (Înv) Lustruire.

2. [Șăineanu, ed. VI] poleitură f. efectul poleirii.

3. [MDA2] polietură sf vz poleitură

4. [MDA2] politură sf vz poleitură

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] POLEITOR, poleitori, s. m. (Rar) Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 […]
1. [Șăineanu, ed. VI] poleiu m. Tr. Bot. busuiocu-cerbilor. [Ung. POLAJ]. 2. [Șăineanu, ed. VI] […]
[DE] POLEJAIEV, Aleksandr Ivanovici (1804-1838), poet rus. Lirică romantică legată de tradițiile poeziei decembriste („Șașka”) […]
1. [MDA2] polejnic, ~ă a [At: CADE / V: (reg) ~eșn~[1], ~liezn~ / Pl: ~ici, […]
1. [MDA2] polejnici vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~cesc / E: polejnic] (Reg) A […]
1. [MDA2] polejnici vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~cesc / E: polejnic] (Reg) A […]
1. [MDA2] polejnici vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~cesc / E: polejnic] (Reg) A […]
1. [MDA2] polejniță sf [At: CHEST. IV, 61/174 / Pl: ~țe / E: pvb polejnița] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro