1. [MDA2] polegniță sf vz polediță
2. [Șăineanu, ed. VI] polegniță f. Tr. V. poleiu.
3. [MDA2] polecniță sf vz polediță
4. [MDA2] polediță sf [At: LB / V: (îrg) ~egni~, (înv) ~eviță, (reg) ~ecniță, ~eghiță, ~etiță, polighiță, poliviță / Pl: ~țe / E: bg поледица, srb poledica] 1 (Îrg) Polei1 (1). 2 (Mol; Buc; pex) Chiciură. 3 (Îvr; îf polegniță) Brumă. 4 (Îvr; îaf) Sloi1 care plutește pe apă. 5 (Trs; îaf) Zăpadă.
5. [MDA2] poleghiță sf vz polediță
6. [MDA2] poletiță sf vz polediță
7. [MDA2] poleviță sf vz polediță
8. [MDA2] polighiță sf vz polediță
9. [MDA2] poliviță sf vz polediță
10. [Șăineanu, ed. VI] poleiu n. ploaie înghețată ce cade pe plante. [Și vechiu Mold. polegniță = serb. POLEDIȚA, poleiu].
11. [Scriban] polécniță și -gniță f., pl. e, V. poleĭ 2.
12. [Scriban] 2) poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg. paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. – Și políce f. (Mold. Rar).
13. [Scriban] póliviță f., pl. e. V. poleĭ 2.
14. [DER] polegniță (-țe), s. f. – Brumă; polei. – Var. polejniță, poleghiță, polighiță, poliviță. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans.
15. [DLRLV] POLEGNIȚĂ s.f. (TR) Gheață, polei. Golotĭ. Polegniță. LEX. 1683, 41; cf. ST. LEX., 297. Etimologie: bg., scr. poledica.
16. [DAR] polegniță s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă.
17. [DAR] polediță, poledițe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL