1. [DEX '09] POLEAC, -Ă, poleci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. [Pl. și: (m.) poleaci] – Din pol. polak, ucr., rus., sb. poljak.
2. [MDA2] poleac, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 324 / V: (reg) ~ah, ~lac / Pl: ~eci, ~ece / E: pn Polak, ucr, rs поляк] 1-9 smf, a (Îrg) Polonez (1-9). 10 smf (Buc) Persoană care are un defect de vorbire. 11 smf (Reg) Reformat2.
3. [DEX '98] POLEAC, -Ă, poleaci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.
4. [DLRLC] POLEAC, poleci, s. m. (Învechit și regional) Polon, polonez.
5. [Scriban] poleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (rut. Póleak, rus. Poleák, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. și Rusneac.
6. [MDA2] polac, ~ă smf, a vz poleac
7. [MDA2] poleah, ~ă smf, a vz poleac
8. [DOOM 3] poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, pl. polece
9. [DOOM 2] poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, pl. polece
10. [DER] poleac (poleci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m. – Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah.
11. [Onomastic] POLEAC etnic, < ucr. полят „polon”. 1. – Avram (Sur XI). 2. Poleca, Radu (AO V -119); folosit ca poreclă sau ca nume de familie, el poate designa originea.
12. [DAR] poleac, -ă, poleci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL