1. [DEX '09] POLCUȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă1. – Polcă1 + suf. -uță.
2. [MDA2] polcuță1 sf [At: H X, 455 / Pl: ~țe / E: polcă1 + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Polcă1 (1-2) (scurtă).
3. [MDA2] polcuță2 sf [At: MANOLESCU, I. 224 / Pl: ~țe / E: polcă2 + -uță] 1-2 (Înv; șhp) Polcă2 (mică).
4. [MDA2] polcuță3 sf [At: EPURE, P. 43 / Pl: ~țe / E: poală + -icuță] 1-2 (Ban; Trs; șhp) Poală (mică).
5. [DLRLC] POLCUȚĂ, polcuțe, s. f. Diminutiv al lui polcă1. Era îmbrăcată parcă tot cu aceeași fustă de stambă și cu aceeași polcuță mohorîtă. SADOVEANU, O. II 316. Foaie verde pai săcară De-aș ajunge pîn’ la vară Să-mi fac fustă roșioară Și polcuță gălbioară. ȘEZ. II 6.
6. [Șăineanu, ed. VI] polcuță f. Mold. haina babelor țărance ce aduce cu minteanul uncheșilor. [V. polcă].
7. [Scriban] polcúță f., pl. e (d. polcă 1). Polcă mică (haĭnă).
8. [DOOM 3] polcuță (reg.) s. f., g.-d. art. polcuței; pl. polcuțe
9. [DOOM 2] polcuță (reg.) s. f., g.-d. art. polcuței; pl. polcuțe
10. [DAR] polcuță1, polcuțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi.
11. [DAR] polcuță3, polcuțe, s.f. (reg.) poala unei cămășuțe țărănești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL