1. [DEX '09] POLCOVNICIE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.
2. [MDA2] polcovnicie sf [At: DOC. EC. 272 / Pl: ~ii / E: polcovnic + -ie] 1 Funcție de polcovnic (4) Si: (rar) polcovnicat (1). 2 Instituție reprezentată de polcovnic (4) Si: (rar) polcovnicat (2).
3. [DLRLC] POLCOVNICIE s. f. (Învechit) Funcția de polcovnic (2), autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. Pe Susana am plîns-o ș-am îngropat-o în apropiere de fîntînă, dar n-am putut s-o slujesc de frica polcovniciei. DELAVRANCEA, S. 235. Căpităniile din afară se mai înmulțiră în urmă și se întocmi și cîte o polcovnicie de fiecare județ. BĂLCESCU, O. I 35.
4. [Șăineanu, ed. VI] polcovnicie f. od. grad de polcovnic: polcovniciile de poteră FIL.
5. [Scriban] polcovnicíe f. (d. polcovnic). Vechĭ. Gradu de polcovnic.
6. [DOOM 3] polcovnicie (înv.) s. f., art. polcovnicia, g.-d. polcovnicii, art. polcovniciei
7. [DOOM 2] polcovnicie (înv.) s. f., art. polcovnicia, g.-d. polcovnicii, art. polcovniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL