1. [DEX '09] POLAROGRAFIE s. f. Metodă de analiză electrochimică a unei substanțe în soluție, realizată cu polarograful. – Din fr. polarographie.
2. [MDA2] polarografie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr polarographie] Metodă de analiză electrochimică a unei substanțe (în soluție), realizată cu ajutorul polarografului.
3. [DEX '98] POLAROGRAFIE s. f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din fr. polarographie.
4. [DN] POLAROGRAFIE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
5. [MDN '00] POLAROGRAFIE s. f. metodă de analiză electrochimică a unor substanțe prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric. (< fr. polarographie)
6. [DOOM 3] polarografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. polarografia, g.-d. polarografii, art. polarografiei
7. [DOOM 2] polarografie (-ro-gra-) s. f., art. polarografia, g.-d. polarografii, art. polarografiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL