1. [MDA2] pojiță1 sf [At: BARCIANU / A și: pojiță / Pl: ~țe / E: cf nojiță] (Reg) 1 Piele de oaie (cu păr) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 2 Fâșie de piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie la ornamentarea cojoacelor, a traistelor etc. 3 Ață de piele cu care se cos peticele pe cojoc. 4 Ață împreună cu învelișul ce leagă lâna la furcă. 5 Șipcă de lemn fixată pe grinzile pridvorului, pe partea din afară.
2. [DER] pojiță (-țe), s. f. – Piele de oaie argăsită și fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială și opincă. Sl. (bg., sb.) žica (› jiță) cu pref. podŭ „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghiță, s. f. (membrană, pieliță; strat subțire), pe care Scriban îl lega greșit de ceh. pošvice „teacă”.
3. [DAR] pojiță, pojițe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meșină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. șipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL