1. [DEX '09] POJARNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.
2. [MDA2] pojarniță sf [At: BARONZI, L. 141 / V: (reg) ~jăln~, ~jern~ / Pl: ~țe / E: pojar + -niță] 1 (Îrg) Loc pe care a fost un incendiu. 2 (Îrg; pex) Ceea ce rămâne după incendiu. 3 (Îrg) Morman de jăratic. 4 (Reg) Epidemie de pojar (11). 5 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă și ramificată, cu puncte negre sau transparente și cu flori galbene-aurii, care se folosește în medicină pentru tratamentul unor boli de ficat, ca antiseptic și cicatrizant etc. Si: sunătoare, (reg) iarba-lui-Sf-Ion, iarba-spaimei, lemnie, poala-Maicii-Precista, pojar (13), pojărnică (Hypericum perforatum).
3. [DLRLC] POJARNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.) Sunătoare. Am să-i duc smicele de măr dulce și pojarniță, în două zile se curăță [de bube-dulci]. CONTEMPORANUL, VIII 103. El îmi spunea numirile tuturor florilor... arătîndu-mi chiar și pe acelea care sînt bune de leac:... pojarniță și sefterea și altele multe. ODOBESCU, S. III 173.
4. [Șăineanu, ed. VI] pojarniță f. Bot. Mold. sunătoare (floarea-i, pusă în untdelemn, e bună pentru arsuri și alte răni). [Ceh POJARNIȚE, pojar, vărsat].
5. [Scriban] pojárniță f., pl. e (d. pojar saŭ d. pol. ceh. požarnice, vărsat, bubat). Olt. Morman de jaratic. Mold. Lemnie.
6. [MDA2] pojălniță sf vz pojarniță
7. [MDA2] pojerniță sf vz pojarniță
8. [DOOM 3] pojarniță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. pojarniței; pl. pojarnițe
9. [DOOM 2] pojarniță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. pojarniței; pl. pojarnițe
10. [DE] POJÁRNIȚĂ (< pojar) s. f. Plantă erbacee perenă medicinală, înaltă de 20-100 cm, cu frunze opuse și flori galbene (Hypericum perforatum). Frunzele, sepalele și petalele au puncte negre sau translucide care conțin uleiuri eterice, tanin, rășină, vitamina C, materii colorante roșii și galbene etc. Sin. (pop.) sunătoare.
11. [DAR] pojarniță, pojarnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.
12. [DRAM] pojălniță, -e, (prozornică), s.f. – (bot.) Sunătoare; iarba-frigurilor, floare-de-fân (ALR 1961: 649). – Din pojar „rujeolă” (< sl. požarŭ „incendiu”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL