1. [MDA2] poiadă sf vz poiede
2. [MDA2] poiade sf vz poiede
3. [MDA2] poiede [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 324/5 / P: po-ie~ / V: (îrg) ~die, (înv) ~iadă, ~iade, (reg) pui~, puiedie[1] / Pl: ~dii, ~ezi / E: nct] 1 sf (Îvp) Mulțime (1). 2 av (Îvp) Grămadă. 3 sf (Înv; îf poiadă, poiade) Năvală (1). 4 sf (Înv; îf poiadă, poiade) Invazie.
4. [MDA2] poiedie sf vz poiede
5. [MDA2] puiede sf vz poiede
6. [MDA2] puiedie sf vz poiede
7. [Scriban] poĭádă f., pl. ĭade, și poĭáde, pl. ĭezĭ (rus. póĭezd, convoĭ, caravană; pol. pojazd, vechicul, călătorie, cale. V. podgheaz, puĭezésc), Mold. Vechĭ. Năvălire de jăfuitorĭ: aŭ maĭ fost și alte poĭade de Tătarĭ (Cant. Hr. 475, 28). Azĭ. Gloată (de flămînzĭ ș. a.). Și poĭédie (est), puĭédie (est, sud) și poĭéde (nord), gloată. V. spuză, urdíe.
8. [Scriban] poĭédie, V. poĭadă.
9. [Scriban] poĭezésc (mă), V. puĭezesc.
10. [Scriban] puĭédie, V. poĭadă.
11. [Scriban] puĭezésc și po- (mă) v. refl. (rus. poĭézditĭ, a călări des; pol. poježdzić, a cutreĭera călare, de unde înț. de „a veni în mare număr, a se tot căra”. V. poĭadă). Est. Mă înmulțesc, mă întind: Jidaniĭ s’aŭ puĭezit ca și holera.
12. [DER] poiadă (-iezi), s. f. – Incursiune, intrare. – Var. po(i)ed(i)e. Rus. poiezd (Scriban). Sec. XVIII, înv.
13. [DAR] poiede, poiedii și poiezi, s.f. (înv.) 1. mulțime, grămadă, puzderie. 2. (în formele; poiadă, poiade) năvală; incursiune, invazie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL