1. [Șăineanu, ed. VI] Poienari pl. cetate fundată de Țepeș în 1470 pe un pisc lângă apa Argeșului, azi ruine.
2. [Scriban] poĭenár m. (d. poĭană). Hoț de lemne din pădure: un lotru de poĭenar (Trans.). Cĭoban originar din satu Poĭana, la apus de Săliștea din Ardeal, și care umblă pe munțiĭ dintre Argeș și Cerna.
3. [DOOM 3] poienar adj. m., s. m., pl. poienari; adj. f., s. f. poienară, pl. poienare
4. [DOOM 2] poienar adj. m., s. m., pl. poienari; adj. f., s. f. poienară, pl. poienare
5. [DE] POIENARI 1. Cetatea ~ V. Arefu. 2. Com. în jud. Neamț, situată în V Pod. Central Moldovenesc, pe râurile Râs și Fundătura; 3.277 loc. (2003). Pomicultură. În satul Săcăleni se află o biserică de la sfârșitul sec. 18 și una din 1883; bisericile de lemn Adormirea Maicii Domnului (1792, reparată în 1923) și Sfinții Voievozi (1802, cu pridvor adăugaty în 1972), în satele Ciurea și Pâncești.
6. [DE] POIENARII BURCHII, com. în jud. Prahova, situată în C. Gherghiței; 5.660 loc. (2003).
7. [DE] POIENARII DE ARGEȘ, com. în jud. Argeș, situată în NE piemontului Cotmeana, pe râul Topolog; 1.251 loc. (2003). Reșed. com. este satul Poienari. Pomicultură. În satul Ceaurești se află biserica Sf. Dumitru (1801), iar în satul Ioanicești o biserică de zid cu hramul Înălțarea Domnului (1880) și una de lemn cu hramul Sfinții Voievozi (1849, cu picturi interioare originare).
8. [DE] POIENARII DE MUSCEL, com. în jud. Argeș, situată în E muscelelor Argeșului, la poalele SV ale dealului Mățău, pe Râu Tărgului; 3.667 loc. (2003). Reșed com. este satul Poienari. Expl. de lignit (în satul Jugur). Pomicultură. Biserica cu triplu hram – Sf. Nicolae, Sfinții Voievozi și Sf. Ioan (1854), în satul Jugur.
9. [DRAM 2021] poienár, -ă, poienari, -e, (poienaș), s.m.f., adj. 1. Persoană originară din localitatea Poiana. 2. (Locuitor) din Poiana. ■ În Maram. sunt mai multe localități cu acest nume: Poiana Botizii, Poienile de sub Munte, Poienile Izei. ■ (onom.) Poienar(u), Poienaș, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Poiana + suf. -ar.
10. [DRAM 2015] poienar, -ă, poienari, -e, (poienaș), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Poiana. 2. (Locuitor) din Poiana. În Maramureș sunt mai multe localități cu acest nume: Poiana Botizii, Poienile de sub Munte, Poienile Izei. ♦ (onom.) Poienar, Poienaru, Poienaș, Poinar, nume de familie (300 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Poiana + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL