1. [MDA2] povodnic sm [At: URECHE, L. 240 / V: (reg) podho~, povoinic, (îrg) poho~, povolnic, (înv) podv~, povotnic / Pl: ~ici / E: povod1 + -nic cf srb povodnik] 1 (Înv) Cal dus de căpăstru. 2 (Înv) Cal de călărie. 3 (Înv) Cal tânăr care nu a fost încă înhămat. 4 (Înv) Cal lăturaș. 5 (Înv) Cal care umblă liber. 6 (Înv) Cal care umblă singur pe lângă trăsură. 7 (Reg) Bou stingher.
2. [DLRLC] POVODNIC, povodnici, s. m. (învechit) Cal dus (sau purtat) de căpăstru. În urma lui veneau opt povodnici împodobiți numai cu aur și cu argint. ISPIRESCU, M. V. 43. – Variantă: povolnic (ODOBESCU, S. I 291) s. m.
3. [DLRM] POVODNIC, povodnici, s. m. (Reg., înv.) Cal dus sau purtat de căpăstru. [Var.: povolnic s. m.] – Sb. povodnik.
4. [Șăineanu, ed. VI] povodnic m. V. pohodnic.
5. [MDA2] podhodnic sm vz povodnic
6. [MDA2] podvodnic sm vz povodnic
7. [MDA2] pohodnic sm vz povodnic
8. [MDA2] povoinic sm vz povodnic
9. [MDA2] povolnic sm vz povodnic
10. [MDA2] povotnic sm vz povodnic
11. [DLRLC] POVOLNIC s. m. v. povodnic.
12. [Șăineanu, ed. VI] pohodnic m. cal lăturaș care merge pe lângă cel din ham. [Și povodnic = serb. POVODNIK (din slav. POVODŬ, hăț)].
13. [Scriban] podhód, -ódnic, V. podvod.
14. [Scriban] podvódnic și povódnic și (azĭ) podhódnic, pothódnic și (ob.) pohódnic, -ă adj. (rus. podvódnaĭa lóšadĭ, pol. powodny kon, cal pohodnic, powodnik, conductoru unuĭ cal pohodnic; sîrb. povodnik, pană de căpăstru; vsl. povodinŭ, pohodnic, d. voditi, a conduce, compus cu prep. pod-și po-. V. podvod). Est. Legat alăturea fără să tragă saŭ să fie călărit (la mînă): cal pohodnic, ĭapă pohodnică. Subst. Cal de călărie ținut de un servitor la dispozițiunea unuĭ vizitator ilustru (cum se obișnuĭa odinioară).
15. [Scriban] pohód, -ódnic, V. podvod.
16. [Scriban] povód, -ódnic, V. podvod.
17. [DLRLV] POVODNIC s. m. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Cal dus de căpăstru; lăturaș. A: Și era mîndru și bogat și umbla cu povodnici înainte domnești. NECULCE. Si povodnicii mergea înainte. A 1777, 14r. Povodnicii i-au legat pe lîngă telegari. H 17792, 102r; cf. URECHE; N. COSTIN; GHEORGACHI; A 1756, 13v; H 17792, 101v. B: Alexandru, încalecă pre Ducipal și-ș puse stema în cap și-și puse povodnicii înaintea lui. A 1717, 36v; cf. R. POPESCU; A 1734, 21v; A 1750, 68r. C: Povodnik. AC, 362. Și într-alți povodnici scosease și un povodnic dăruit de arapi de mult preț. ÎVM, 203r. Și-ș puse povodnicii înainte. A SEC. XVIII2, 32r. Variante: podvodnic (N. COSTIN), pohodnic (URECHE). Etimologie: porod + suf. -nic. Cf. scr. povodnik. Vezi și povod.
18. [DAR] povodnic, povodnici, s.m. (înv. și reg.) 1. cal dus de căpăstru. 2. bou stingher.
19. [DLRLV] PODVODNIC s.m. v. povodnic.
20. [DLRLV] POHODNIC s.m. v. povodnic.
21. [DAR] pohodnic, pohodnici, s.m. (înv. și reg.) cal lăturaș care merge pe lângă cel înhămat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL