Definiție și ce înseamnă pohlibuitură

1. [MDA2] pohlibuitură sf [At: (a. 1701) FN 93 / Pl: ~ri / E: pohlibui + -tură] (Îvr, dep) Lingușeală.

2. [DLRLV] POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblinzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. șuteală, șutilire.

3. [DAR] pohlibuitură, pohlibuituri, s.f. (înv.; deprec.) lingușeală.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] PINTADERĂ s. f. ustensilă din lut în formă de ștampilă, cu o placă […]
1. [DEX '09] PINTENAȘ, pintenași, s. m. 1. Diminutiv al lui pinten. 2. (Bot.; compus) […]
1. [DEX '09] PINTENAȘ, pintenași, s. m. 1. Diminutiv al lui pinten. 2. (Bot.; compus) […]
1. [DEX '09] PINTEN, pinteni, s. m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, […]
1. [MDA2] pintenel sm [At: POLIZU / Pl: ~ei / E: pinten + -el] 1-14 […]
1. [MDA2] pintenește av [At: ANT. LIT. POP. 321 / E: pinten + -ește] (Pop; […]
1. [Șăineanu, ed. VI] pintenoagă f. plantă cu tulpina lânoasă, cu frunzele dințate și spinoase […]
1. [DEX '09] PINTENOG, -OAGĂ, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro