1. [DEX '09] POHFALĂ, pohfale, s. f. (Înv.) 1. Laudă, slavă, preamărire. 2. Pompă, fast, strălucire. 3. Mândrie, trufie, orgoliu. [Var.: pofală s. f.] – Din sl. pohvala.
2. [MDA2] pohfală sf [At: URECHE, L. 97 / V: (înv) pocvală, pof~, pohoală, pohvală, povhală / Pl: ~le, ~făli / E: slv похвала] (Înv) 1 Slavă. 2 Fast. 3 Splendoare. 4 Mândrie (5). 5 (Trs) Prestigiu.
3. [Scriban] pohfálă și pofálă f., pl. e și ălĭ (scris și pohvală, d. vsl. po-hvala, bg. sîrb. pofala. V. fală). Vechĭ. Laudă, elogiŭ. Pompă, strălucire.
4. [DEX '09] POFALĂ s. f. v. pohfală.
5. [MDA2] pocvală sf vz pohfală
6. [MDA2] pofală sf vz pohfală
7. [MDA2] pohoală sf vz pohfală
8. [MDA2] pohvală sf vz pohfală
9. [MDA2] povhală sf vz pohfală
10. [DLRLC] POFHALĂ s. f. (Învechit) Pompă, fast, strălucire. La al treilea ceas al nopții, vodă se sui cu doamna în rădvan, între facle și călăreți, ca să facă cu mare pohfală drumul scurt pînă la Trisfetite. SADOVEANU, Z. C. 214. Fugi de-a curților pohfală. CONACHI, P. 258. – Variantă: pofală (SADOVEANU, F. J. 530) s. f.
11. [Scriban] pofálă, pofălésc, V. pohv-.
12. [DOOM 3] pohfală (înv.) s. f., g.-d. art. pohfalei; pl. pohfale
13. [DOOM 2] !pohfală (înv.) s. f., g.-d. art. pohfalei; pl. pohfale
14. [DER] pofală (-ăli), s. f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL