1. [DEX '09] POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.
2. [MDA2] povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.
3. [DEX '98] POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.
4. [Șăineanu, ed. VI] povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].
5. [MDA2] pogârni v vz povârni
6. [MDA2] pohârni[1] v vz povârni
7. [MDA2] povorna v vz povârni
8. [DLRLC] POVÎRNI, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.
9. [Scriban] pohîrnésc, V. povîrnesc.
10. [Scriban] povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.
11. [DOOM 3] povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, 3 sg. povârnește, imperf. 1 povârneam; conj. prez. 1 sg. să povârnesc, 3 să povârnească
12. [DOOM 2] povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 să povârnească
13. [DER] povîrni (povîrnesc, povîrnit), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (< rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).
14. [DLRLV] POGÎRNI vb. v. povîrni.
15. [DLRLV] POHÎRNI vb. v. povîrni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL