Definiție și ce înseamnă pogrom

1. [DEX '09] POGROM, pogromuri, s. n. Masacrare a unui grup național minoritar sau rasial, organizată de elemente ultranaționaliste, șovine. – Din rus. pogrom.

2. [MDA2] pogrom sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) prog~ / Pl: ~uri / E: rs погром] Masacrare și jefuire în masă a unui grup național minoritar.

3. [DEX '98] POGROM, pogromuri, s. n. Ucidere în masă a membrilor unui grup național minoritar, organizată de elemente naționaliste, șovine. – Din rus. pogrom.

4. [DLRLC] POGROM, pogromuri, s. n. Masacrare și jefuire în masă a unui grup național minoritar, de către elementele reacționar-șovine.

5. [DN] POGROM s.n. Masacru îndreptat împotriva unui grup național minoritar. [< rus. pogrom, cf. fr. pogrom].

6. [MDN '00] POGROM s. n. masacru împotriva unui grup minoritar, național sau rasial, organizat de elemente ultranaționaliste, șovine. (< rus. pogrom)

7. [Scriban] *pogróm n., pl. urĭ (rus. po-gróm. V. gromovnic). Devastare (jaf, incendiu, dărămare, distrugere și chear ucidere) făcută de plebe. V. bolșevic, huligan, vandalizm.

8. [MDA2] progrom sn vz pogrom

9. [Șăineanu, ed. VI] progrom n. măcel în massă al Evreilor (mai ales în Rusia). [Rus. PROGROMŬ, măcel].

10. [DOOM 3] pogrom (desp. po-grom) s. n., pl. pogromuri

11. [DOOM 2] pogrom (po-grom) s. n., pl. pogromuri

12. [MDO] pogrom

13. [DER] pogrom (pogromuri), s. n. – Act de vandalism popular, răzmeriță, mai ales în Rusia contra evreilor. Rus. pogrom, cf. fr. pogrom.

14. [DE] POGRÓM (< rus.) s. n. Atac în bandă, împotriva persoanelor și proprietăților/averilor aparținând unor minorități religioase, rasiale sau chiar minorități naționale. Termenul este folosit pentru desemnarea acțiunilor antievreiști. Primele p. au fost în Imperiul Rus și au urmat asasinării țarului Aleksandru II (1881). La sfârșitul sec. 19 și în sec. 20 s-au înregistrat numeroase p., care au sporit ca număr și violență.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] plângătui vr [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: plânge + -ătui] (Reg) […]
1. [DEX '09] PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de […]
1. [DEX '09] PLÂNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + […]
1. [MDA2] plăchioi smi [At: I. CR. VI, 154 / E: plachie1 + -oi] (Reg) […]
1. [MDA2] plăcintioară sf [At: I. BOTEZ, ȘC. 112 / V: (reg) ~nci~ / Pl: […]
1. [DEX '09] PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă […]
1. [MDA2] plăcintioară sf [At: I. BOTEZ, ȘC. 112 / V: (reg) ~nci~ / Pl: […]
1. [MDA2] plăcintor sn [At: ARH. FOLK. I, 205 / Pl: ~oare / E: plăcintă1 […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro