1. [Șăineanu, ed. VI] pogoniciu m. cel ce mână plugul. [Serb. POGONIČ].
2. [DEX '09] POGONICI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić.
3. [MDA2] pocănici sm vz pogonici
4. [MDA2] poganici sm vz pogonici
5. [MDA2] pogănici2 sm vz pogonici
6. [MDA2] pogonaci sm vz pogonici
7. [MDA2] pogonici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/31 / V: (rar) ~orici, (reg) pocăn~ sm, ~gan~, ~găn~, ~naci, / Pl: (1-3), (4-5) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car Si: (reg) biriș, pognitor, pogonaș (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ține coarnele plugului, când se ară Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plătit după numărul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă Si: (reg) cruce.
8. [MDA2] pogorici2 sm vz pogonici
9. [DEX '98] POGONICI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić.
10. [DLRLC] POGONICI, pogonici, s. m. (Popular) Băiat care mînă vitele la arat. Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179.
11. [Scriban] pogănícĭ, V. pogonicĭ.
12. [Scriban] pogonár m. (d. pogon). Munt. Lucrător agricol agajat cu pogonu, nu cu ziŭă. (În Dobr. și pogonicĭ). Mold. Lucrător la vie.
13. [Scriban] pogonícĭ m., pl. tot așa (vsl. pogoničĭ, care închiriază munca, care conduce lucrurile; rut. pogonič, mînător. V. pohonț). Mold. Cel ce mînă boiĭ la plug (în Trans. pogănicĭ). Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu.
14. [DOOM 3] pogonici (pop.) s. m., pl. pogonici, art. pogonicii
15. [DOOM 2] pogonici (pop.) s. m., pl. pogonici, art. pogonicii
16. [DAR] pogonici, pogonici, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL