1. [DEX '09] POGONAȘ, pogonașe, s. n. Diminutiv al lui pogon. – Pogon + suf. -aș.
2. [MDA2] pogonaș [At: SCRIBAN, D. / Pl: (1-2) ~e, (3-4) ~i / E: pogon1 + -aș] 1-2 sn (Șhp) Pogon1 (2) (puțin). 3 sm (Reg) Pogonar. 4 sm (Reg) Pogonici (1).
3. [DLRLC] POGONAȘ, pogonașe, s. n. Diminutiv al lui pogon. Cît pămînt ai? – Eu? Un pogonaș și-o jumătățică. GALAN, B. I 115.
4. [Scriban] pogonáș m. Care lucrează la pogoanele de vie (ca să fie scutit de bir): diaconĭ pogonașĭ ce lucrează viile sfinteĭ mitropoliĭ de la Piteștĭ (Furtună, Preoțimea, 1915).
5. [DOOM 3] pogonaș s. n., pl. pogonașe
6. [DOOM 2] pogonaș s. n., pl. pogonașe
7. [DAR] pogonaș, pogonașe și pogonași, s.n. și m. (reg.; înv.) 1. (s.n.) pogon, iugăraș. 2. (s.m.) lucrător agricol cu pogonul (mai ales la vie); pogonar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL