1. [DEX '09] POGHIAZ, poghiazuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. ◊ Expr. A umbla în poghiazuri = a umbla fără rost, a hoinări. 2. (Reg.; la pl.) Râpe, coclauri. [Var.: podghiaz s. n.] – Din pol. podjazd.
2. [MDA2] poghiaz sn [At: NECULCE, L. 46 / S și: pogheaz / V: (îrg) podg~ (S și: podgheaz), (înv) pocaz, pochiaz, podiaz (S și: podcaz), (îvr) ~ghiz, potg~ / Pl: ~uri / E: pn podjazd] 1 (Îrg) Incursiune făcută pe un teritoriu străin cu scopul de a jefui. 2 (Ccr) Unitate militară, ceată, grup, bandă organizată care execută o asemenea incursiune. 3 (Îe) A umbla în (sau la) ~uri A umbla haimana pe la petreceri Si: a hoinări. 4 (Reg; mpl) Râpă1. 5 (Reg; mpl) Coclauri.
3. [DLRLC] POGHIAZ, poghiazuri, s. n. (Regional; și în forma podghiaz) 1. (În expr.) În poghiazuri = fără rost; rătăcind în voie, hoinărind de colo-colo. După ce-ai purtat ciubotele... umblînd toată ziua în podghiazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile, acum ai vrea să-ți dau și banii înapoi? CREANGĂ, A. 106. Se duc în poghiazuri. ȘEZ. XIX 12. ◊ Fig. Strînge-ți gîndurile acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri. VLAHUȚĂ, P. 23. 2. (Arhaizant) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. Sărăciți și prigoniți de poghiazuri și buclucuri de pradă, se îngrețoșau și moldovenii de asemenea viață. SADOVEANU, N. P. 5. Să fie vreun podghiaz leșesc care pîndește asta? N-aș crede; hotarele măriei-sale sînt bine păzite. id. F. J. 529. – Variantă: podghiaz s. n.
4. [DEX '09] PODGHIAZ s. n. v. poghiaz.
5. [MDA2] pocaz sn vz poghiaz
6. [MDA2] pochiaz sn vz poghiaz
7. [MDA2] podghiaz sn vz poghiaz
8. [MDA2] podiaz sn vz poghiaz
9. [MDA2] poghiz sn vz poghiaz
10. [MDA2] potghiaz sn vz poghiaz
11. [Șăineanu, ed. VI] podghiaz n. Mold. numai în locuțiunea a umbla în podghiazuri, a umbla haimana (locuțiune de origină istorică, făcând aluziune la năvălirile și prădăciunile oștirilor străine, mai ales leșești, pe pământul Moldovei): umblând toată ziua în podghiazuri CR. [Ung. PODYÁSZ, bagaje (militare)]. V. ceambur.
12. [DOOM 3] !poghiaz (înv., reg.) (desp. -ghiaz) s. n., pl. poghiazuri
13. [DOOM 2] poghiaz/podghiaz (înv., reg.) (-ghiaz) s. n., pl. poghiazuri/ podghiazuri
14. [IVO-III] poghiaz, -zuri.
15. [DOOM 2] podghiaz v. poghiaz
16. [DER] podghiaz (podghiazuri), s. n. – Incursiune, expediție de pradă. – Var. potghiaz, poghiaz. Mag. podgyász, poggyász (Cihac, II, 521), cf. pol. podjazd (Tiktin). Sec. XVII, înv.
17. [DLRLV] POGHIAZ s.n. (Mold.) Incursiune, expediție de pradă; (concretizat) unitate militară care face astfel de incursiuni. Zicu să fii căzutu un fecior a lui Ramadan la turci dintr-un poghiiazu cîndu au mersu spre Crîmu. CRB, I69r. Veniia podghiazuri dela leși la drumul Caminiții de loviia pre turci. CRB, 170r; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE. Variante: podghiaz (NECULCE; CRB, 170r). Etimologie: pol. podjazd. Cf. c e a m b u r.
18. [DLRLV] PODGHIAZ s.n. v. poghiaz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL