1. [MDA2] pogârjit, ~ă [At: SCRIBAN, D. / V: ~rșit smf / E: ns cocârjit, ogârjit, poghircit2] 1 a (Reg d. ființe) Pipernicit. 2 a (Trs; Mar; d. oameni) Zgârcit. 3 smf (Reg; îf pogârșit) Om lacom Si: flămând, nesătul.
2. [MDA2] pogârșit, ~ă smf vz pogârjit
3. [DLRLC] POGÎRJIT, -Ă, pogîrjiți, -te, adj. (Regional) Slab, jigărit. Cîne pogîrjit de foame. ȘEZ. V 59.
4. [DLRM] POGÎRJIT, -Ă, pogîrjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, jigărit. – V. ogîrjit.
5. [Scriban] pogîrjít, V. ogîrjit.
6. [DAR] pogârjit, pogârjită, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) slab, sfrijit, pipernicit, jigărit, nedezvoltat. 2. (adj.; despre oameni) avar, zgârcit. 3. (s.m. și f.) om lacom, nesătul, flămând.
7. [DRAM 2021] pogârjít, -ă, pogârjiți, -te, (pogârșit), adj. (reg.) 1. Slăbănog, pipernicit. 2. Pricăjit, amărât. 3. Supărat: „Da' nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie, 1980: 178). 4. Avar, zgârcit. – Cf. ogârjit (Scriban, MDA).
8. [DRAM 2015] pogârjit, -ă, pogârjiți, -te, (pogârșit), adj. – (reg.) 1. Slăbănog, pipernicit. 2. Lacom, nechibzuit (Bilțiu, 2006). 3. Pricăjit, amărât. 4. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie, 1980: 178; Borșa). – Cf. ogârjit (Scriban, MDA).
9. [DRAM] pogârjit, -ă, adj. – 1. Pricăjit, amărât. 2. Supărat: „Da’ nănașu-i pogârșit, / N-are bani de dohănit” (Antologie 1980: 178; Borșa). – Cf. cocârjit, ogârjit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL