1. [MDA2] pogârcire sf vz poghircire
2. [MDA2] boghirci v vz poghirci
3. [MDA2] pobârci2 v vz poghirci
4. [MDA2] pobârcire sf vz poghircire
5. [MDA2] pobirci2 v vz poghirci[1]
6. [MDA2] pobircire sf vz poghircire
7. [MDA2] pogări v vz poghirci
8. [MDA2] pogârci2 v vz poghirci
9. [MDA2] poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.
10. [MDA2] poghircire sf [At: KLEIN, D. 401 / V: pobir~, pobâr~, pogâr~ / Pl: ~ri / E: poghirci] (Trs; înv) Strângere a cerealelor, fructelor etc. rămase după cules Si: (înv) poghircitură, (reg) poghircit1.
11. [MDA2] porghici2[1] v vz poghirci
12. [Șăineanu, ed. VI] pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].
13. [Scriban] pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.
14. [Scriban] poghircésc și pogîrcésc, V. pobîrcesc.
15. [DER] pogîrci (-cesc, -it), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.
16. [DAR] pobârci, pobârcesc, vb. IV (reg.) v. pogârci.
17. [DAR] pogârci, pogârcesc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.
18. [DAR] poghirci, poghircesc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.
19. [DAR] poghircire, poghirciri, s.f. (înv. și reg.) adunare, strângere a cerealelor sau a fructelor rămase după cules.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL