Definiție și ce înseamnă Pogana

1. [DEX '09] POGAN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. ♦ (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pogan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány.

2. [MDA2] pogan, ~ă [At: PRAV. GOV. 134v/14 / A și: pogan / V: (rar) ~gon, (îrg) ~găn / Pl: ~i, ~e / E: slv поганъ, mg pogány] 1-2 a (Îrg) (Om) păgân. 3 a (Reg; d. oameni) Iute la mânie Si: arțăgos, furios. 4 a (Reg; d. oameni) Fără milă Si: aprig, crud, cumplit, rău, (înv) câinos, crâncen. 5 sf (Mar) Ciudă. 6 sm (Olt; spc) Copil rău. 7 sma (Ban) Drac. 8 a (Reg; d. ființe) Urât. 9 a (Reg; d. ființe) Slut. 10 av Urât. 11 av Grosolan. 12 a (Trs) Aftă. 13 sf (Reg) Boală de vite, probabil febră aftoasă. 14 a (Reg; d. oameni) Mare. 15 a (Reg; pex; d. ființe) Puternic. 16 a (Trs) Care are mare putere de muncă. 17 a (Trs) Care lucrează mult Si: harnic. 18 a (Trs; Ban; d. stări, acțiuni, fenomene ale naturii etc.) Intens. 19 a (Trs; Ban; d. acțiuni, fenomene ale naturii etc.) Care este în plină desfășurare, în toi Si: grozav, strașnic. 20 a (Trs; Ban; d. anotimpuri, perioade de timp etc.) Cu o vreme foarte rea. 21 a (Reg) Murdar. 22 a (Reg) Spurcat. 23 sm (Reg) Om prost.

3. [MDA2] pogăn, ~ă a vz pogan

4. [MDA2] pogon2, ~ă a vz pogan

5. [DLRLC] POGAN, -Ă, pogani, -e, adj. (Transilv.) 1. (Despre ființe) Mare, puternic, voinic; grozav, groaznic. Se duce el zmeul c-o falcă-n cer, cu alta-n pămint, de gîndeai că are să se prăpădească lumea, atît era de pogan. La TDRG. ♦ (Rar) Cîinos, fără milă. Domnul la care a slujit tata e atît de pogan, de-a omorît și pre tata și pre mama. RETEGANUL, P. V 46. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, cumplit. Numai de nutreț și de vite le era vorba și de iarna cea pogană. AGÎRBICEANU, S. P. 29. Cînd era veselia mai pogană, Ileana iese afară, se duce la tăietor. RETEGANUL, P. I 58. ◊ (Adverbial) Cîinele începu a lătra mai pogan decît la lupi. RETEGANUL, P. III 3. 3. (Mold.; despre oameni) Urît, slut. O știu... că sînt pogan, că mi-i silă de mine singur. La TDRG. Multe fete erau în mahala; dar nu-i plăceau... pe urmă-s și pogane. CONTEMPORANUL, VII 483. Niște oameni urîți și pogani mergeau în urma mea. ȘEZ. II 161. ♦ (Adverbial) Stîlcit, stricat. Dar apoi și de vorbit. se vede că vorbim pogan. CREANGĂ, A. 91. – Accentuat și: pogan.

6. [Șăineanu, ed. VI] pògan a. și adv. Mold. și Tr. slut, tare urît: se vede că vorbim pogan și rău de tot CR. [Serb. POGAN, spurcat, murdar, lit. păgân (v. pângări)].

7. [Scriban] pógan, -ă adj. (sîrb. pógan, vsl. poganŭ, păgîn, spurcat, d. lat. pagánus. V. păgîn, pîngăresc). Slut, urît: om pogan, vorbă pogană. Adv. A vorbi pogan.

8. [DOOM 3] pogan (reg.) adj. m., pl. pogani; f. pogană, pl. pogane

9. [DOOM 2] pogan (reg.) adj. m., pl. pogani; f. pogană, pl. pogane

10. [DE] POGANA, com. în jud. Vaslui, situată în SE colinelor Tutovei, pe râul Tutova; 3.385 loc. (2003). Satul Bogești apare menționat documentar în 1436, iar satele Cârjoani și Măscurei în 1507. Bisericile de lemn Adromirea Maicii Domnului (1779, reparată în 1903), Sfinții Voievozi (1812) și Adormirea Maicii Domnului (1811-1812, renovată în 1907), în satele Cârjoani, P. și Bogești.

11. [DRAM 2021] pogán, -ă, pogani, -e, adj. (reg.) 1. Mare, voinic: „Și cum s-o uitat, o văzut alt zmău și mai mare și pogan” (Bilțiu, 2007: 60). 2. Puternic: „Și unde nu se pornește un vânt, de era să ne ridice și pe noi și oile și coliba, pe toți, așa era de mare și de pogan” (Bilțiu, 1999: 186). – Din sl. poganŭ, magh. pogány (DEX, MDA).

12. [DRAM 2015] pogan, -ă, pogani, -e, adj. – (reg.) 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány (Scriban, DEX, MDA).

13. [DRAM] pogan, -ă, adj. – 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] PODĔBRAD [pódʒebrat], Jiři z (1420-1471), nobil ceh, devenit în 1458 rege al Cehiei. Unul […]
1. [DE] PODENI, com. în jud. Mehedinți, situată în zona de contact a pod. Mehedinți […]
1. [DEX '09] PODGORIE, podgorii, s. f. 1. Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații […]
[DE] PODGORICA [podgoritsa], oraș în SV statului Serbia și Muntenegru, capitala Rep. Muntenegru, situat în […]
[Șăineanu, ed. VI] Podgorița f. oraș în Rumelia, la N. de Scutari: 10.000 loc. Sursă: […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Podoleni pl. comună (2000 loc.) și plasă în jud. Fălciu. 2. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Podolia f. provincie în Rusia apuseană (Ucrania poloneză), alipită de Rusia […]
[Șăineanu, ed. VI] Kameneț-Podolsky n. V. Camenița. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
Copyright 2026 © Explicativ.ro