1. [DEX '09] POFTITOR, -OARE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor.
2. [MDA2] poftitor, ~oare a [At: CORESI, EV. 526 / V: poht~ / Pl: ~i, ~oare / E: pofti + -tor] 1 (Asr) Pofticios (1). 2 (D. ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, denotă lăcomie, poftă, dorință. 3 (D. ochi, privire etc.) Care exprimă invidie. 4 (Grm; înv; îs) Modul ~ Mod condițional optativ. 5 (Înv) Ispititor. 6 (Înv) Atrăgător. 7 (Îrg) Care invită. 8 (Îrg) Care roagă.
3. [DLRLC] POFTITOR, -OARE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește (2), care invită; chemător. O hîrtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca să vie Iordachi-acasă. ALECSANDRI, P. P. 179. 2. Doritor de ceva; pofticios. Unii din boieri, poftitori de slavă, umblară să turbure poporul. ISPIRESCU, M. V. 33. ♦ Curios. Omul e om și pace, poftitor de la fire, ar vrea să știe cîte-un lucru. RETEGANUL, P. III 30.
4. [Șăineanu, ed. VI] poftitor a. și m. care poftește.
5. [MDA2] pohtitor, ~oare a vz poftitor
6. [DOOM 3] poftitor (rar) adj. m., pl. poftitori; f. sg. și pl. poftitoare
7. [DOOM 2] poftitor (rar) adj. m., pl. poftitori; f. sg. și pl. poftitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL