1. [MDA2] podoimă1 sf [At: H XVI, 143 / V: od~, ~ină / Pl: ~me / E: ucr dal подойма (lit пидойма)] 1 (Reg) Bârnă pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare a morii de apă Si: (reg) grindă, posadă2 (2), punte. 2 (Mar) Piesă de sprijin pentru manivela care transmite mișcarea roții la joagăr.
2. [MDA2] podoimă2 sf [At: A VI, 4 / Pl: ~me / E: ns cf uimă, moimă1, moimă2] 1 (Reg) Om urât. 2 (Reg) Leneș.
3. [MDA2] podoimă3 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) ~ină / Pl: ~me / E: nct] (Trs; înv) Pretext.
4. [DLRLC] PODOIMĂ, podoime, s. f. (Regional) Pretext. Destul că cu ceva podoimă, nu era zi... să nu calce o dată pragul morăriței. RETEGANUL, la CADE.
5. [DLRM] PODOIMĂ, podoime, s. f. (Reg.) Pretext.
6. [MDA2] odoină sf vz podoimă
7. [MDA2] podoină1 sf vz podoimă1
8. [MDA2] podoină2 sf vz podoimă3
9. [DER] podoimă (podoime), s. f. – Pretext, scuză. Sb. podoima, cf. doimiti se „a se răsplăti cu vorbe”. În Trans.
10. [DAR] podoimă1, podoime, s.f. (reg.) 1. bârnă de sprijin pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare a morii de apă; grindă, punte, posadă. 2. piesă de sprijin pentru manivela care transmite mișcarea roții la joagăr.
11. [DAR] podoimă2, podoime, s.f. (reg.) 1. persoană urâtă. 2. om leneș.
12. [DRAM 2021] podóimă, podoime, s.f. (reg.) Lemnul pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare la moara de apă; grindă, punte. – Din ucr. dial. podoǐma (MDA).
13. [DRAM 2015] podoimă, podoime, s.f. – (reg.) Lemnul pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare la moara de apă; grindă, punte. – Din ucr. dial. podoǐma (MDA).
14. [DRAM] podoimă, -e, s.f. – Lemnul pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare la moara de apă; grindă, punte. – Sb. podoima.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL