1. [DEX '09] PODIȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. ♦ (Pop.) Bac. 2. Platformă de scânduri care servește ca loc de lucru sau de observație. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. – Pod + suf. -ișcă.
2. [MDA2] podișcă sf [At: GORJAN, H. II, 72/32 / G-D: (rar) ~șcei / Pl: ~ști, ~ște, (reg) ~curi, (îvr) ~șci / E: pod1 + -ișcă] 1-4 (Șhp) Podeț1 (4-7). 5 Podeț1 (8). 6 (Rar) Bac. 7 Pod1 (27). 8 (Îrg) Plută1 (1). 9 (Rar) Construcție de scânduri în formă de platformă care servește ca loc de lucru, de observație etc. 10 (Rar) Podium (2). 11 (Rar) Palier1 de lemn.
3. [DLRLC] PODIȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. Iată o podișcă de bîrne; mai încolo, lîngă un ochi luciu de apă, o moară neagră. SADOVEANU, O. VI 187. Trecu deci Dîmbovița... pe podișca îngustă, arcuită și jucăușă. C. PETRESCU, A. R. 6. Dacă de-a curmezișul uliței curge vrun pîrîu, se pune peste el punte, se așază o podișcă ori se clădește un pod. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Pod umblător. Măi romîne, măi podar, Trage podișca de car Să mă treci la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 159. 2. Suprafață (plană) de scînduri, platformă. Cocoțat pe podișca de unde mînuia uneori, pe vînt mare, drugul cîrmei, mai numără o dată căruțele ce așteptau podul pentru trecerea următoare. V. ROM. aprilie 1954, 123. (În forma de pl. podiște) Săteni cu fețele liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. – Pl. și: podiște.
4. [Șăineanu, ed. VI] podișcă f. pod umblător.
5. [Scriban] podíșcă f., ște, ștĭ și (sud) șce, șcĭ (dim. d. pod). Punte lată fixă orĭ mobilă peste un șanț orĭ pîrăŭ. Pod umblător.
6. [DOOM 3] podișcă (pop.) s. f., g.-d. art. podiștii; pl. podiști
7. [DOOM 2] !podișcă (pop.) s. f., g.-d. art. podiștii; pl. podiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL