1. [MDA2] podici sn [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 88 / Pl: ~ici, ~uri / E: pod1 + -ici cf podeci] (Trs) 1-4 (Șhp) Podeț (4-7). 5 Podeț1 (8). 6 Platformă în interiorul bisericii pe care stă corul.
2. [MDA2] podică sf [At: BORZA, D. 103 / Pl: ? / E: ns cf pod2] (Bot; reg) Piedicuță (Lycopodium clavatum).
3. [DAR] podici, podice, și podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platformă în interiorul bisericii, pe care stă corul. 3. pod mic peste o apă; podeț.
4. [DAR] podică s.f. (reg.) plantă erbacee cu tulpină lungă și târâtoare, cu ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescență în formă de spic; brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, piedicuță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL