[Scriban] podgheáz și pogheáz (ea dift.) n., pl., urĭ (ung. podgyász și poggyász, bagaje, d. pol. pod-jazd, raĭtă. V. poĭadă). Mold. Vechĭ. Raĭtă p. a jăfui, ceambur: podgheazurĭ să nu facă (Let. II, 209). Ceată de jăfuitorĭ: veneaŭ podgheazurĭ (214, 220, 221 ș. a.). Azĭ. Fam. A umbla în pogheazurĭ, a umbla după chilipir și petrecerĭ. Pl. Coclaurĭ, meleagurĭ, locurĭ depărtate saŭ neumblate (poate pin confuziune cu buhaz): Dragoș, descălecătoru din pogheaturile Maramureșuluĭ (Vlah. Rom. Pit. 236); potopu Dunăriĭ năvălise pe pîrloage și pogneazurĭ (Oltenița. Chir. Grăn.). V. verbunc și agîrlîc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL