1. [MDA2] podete sm [At: BĂCESCU, P. 47, 150 / Pl: ~eți / E: pod2 + -ete] (Iht; reg) Scobar1 (Chondrostoma nasus).
2. [DEX '09] PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.
3. [DEX '09] PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț.
4. [MDA2] podeață sf [At: CAMIL PETRESCU, 0. I, 407 / Pl: ~ețe / E: pod1 + -eață] 1 (Olt) Podeț1 (3). 2 (Rar) Podium (2).
5. [MDA2] podeț2 sn [At: DLR / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: pod2 + -eț] 1 sm (Iht; reg) Scobar1 (1) (Chondrostoma nasus). 2 sn (Reg) Bucată de sfoară fară cârlige a priponului de pescuit Si: (reg) sterp.
6. [MDA2] podeț1 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 312/1 / Pl: (1-7) ~e (8-9) ~i / E: pod1 + -eț] 1-2 sn (Pop; șhp) Pod1 (1) (mai mic) la șură, la grajd etc. unde, de obicei, se păstrează fânul Si: (reg) podei (1-2), poduț2 (1-2). 3 sn (Spc) Parte a podului1 (2) de pe capetele ieșite în afară ale grinzilor Si: (reg) podeață (1), poduț (7). 4-7 sn (Șhp) Pod1 (2,15) mic Si: podișcă (1-4), poduleț (1-4), (pop) poduț2 (3-6), poduțel (1-4), (îrg) podeci (1-4), podișor (1-4), podușcă1 (4-7), (înv) podenci (1-4), (reg) podeag (1-4), podici (1-4), podiș (3-6), podiț (1-4), poduc (1-4), podurel (1-4). 8 sm (Spc) Construcție ca un pod1 (15) mic amenajată transversal peste șanțul unei șosele și pe care se pătrunde din șosea în curtea unei case țărănești Si: podișcă (5), poduleț (5), (pop) poduțel (5), (îrg) podeci (5), podișor (5), (înv) podenci (5), (reg) podeag (5), podici (5), podiș (7), poduc (5), podurel (5), podușcă1 (8), poduț2 (8). 9 sm (Olt) Tindă.
7. [DLRLC] PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.
8. [DLRLC] PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod; pod de dimensiuni mici peste o apă mică, peste un șanț etc. Stejarii cei rupți sînt podețe pe rîuri. EMINESCU, O. IV 157. La un podeț se întîlnește c-o nuntă. ȘEZ. IV 1. Frunză verde stuh de baltă La podețul cel de piatră Streinei îs fără tată. SEVASTOS, C. 9. ♦ Scîndură sau pod mic așezat peste șanțul unei șosele, pentru a servi ca trecătoare; podișcă. Pe vremea aceea Calea Moșilor avea încă șanțuri și podețe. PAS, Z. I 139. Se opri pe podețul dinaintea porții și salută. REBREANU, R. I 76. – Pl. și: podețuri (SADOVEANU, E. 114).
9. [Șăineanu, ed. VI] podeț n. pod mic.
10. [Scriban] podéț n., pl. e (d. pod). Pod mic.
11. [DOOM 3] podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
12. [DOOM 3] podeț s. n., pl. podețe
13. [DOOM 2] podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
14. [DOOM 2] podeț s. n., pl. podețe
15. [IVO-III] podeț, -țe.
16. [DAR] podete, podeți, s.m. (reg.) scobar (pește de râu).
17. [DAR] podeață, podețe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL