1. [DEX '09] PODBAL s. m. v. podbeal.
2. [MDA2] podbal sm [At: COTEANU, PL. 29 / V: (îrg) ~băl, (reg) bobdal, bobdial, ploibar, pobdeal, pocbial, pocdial, ~bală sf, ~beal, ~beală sf, ~bel, ~bial, ~dial, ~dval, poib~, polbag, polb~, polbar[1] (Pl și: polbaruri) polbeag, polbeal, polbean, polbiag, popdea sf, popdeal, popdele sfp, porb~, porbeal, potb~, potbeal, potmal, potval / Pl: ~i / E: slv *подъбѣлъ] (Bot) 1 Mică plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor, care crește prin locuri umede și abrupte și se folosește în medicină și uneori, în alimentație Si: (reg) brustan, brusturel, limba vecinei, nalbă, păpădie (4), papalungă (2), pătlagină, ropan, ropanior (Tussilago farfara). 2 (Pop; îc) ~-de-minte Arnică (Arnica montana). 3 (Reg; îac) Rotunjoară (Homogyne alpina). 4 (Pop; îc) ~-de-apă Limbariță (Alisma plantago-aquatica). 5 (Reg; șîs podval mare) Brustur (Petasites hibridus). 6 (Reg; îf polbean) Păpădie (Taraxacum officinale). 7 (Reg; îf polbeal) Nufăr (Nuphar luteum). 8 (Reg; îf potbal) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 9 (Reg; lpl; îf popdele) Smirdar (1) (Rhododendron kotschyi).
3. [DLRLC] PODBAL s. n. Plantă erbacee cu rizom cărnos, cu frunze ieșind direct din acesta, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor; crește prin locuri umede și abrupte și se întrebuințează în medicină, frunzele servind uneori și ca aliment (Tussilago Farfara). Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Variante: podbeal (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 273) s. n., podbeală (ODOBESCU, S. II 294) s. f.
4. [DEX '09] PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., sb. podbel.
5. [DEX '09] PODBEALĂ s. f. v. podbeal.
6. [MDA2] ploibar sm vz podbal
7. [MDA2] pobdeal sm vz podbal
8. [MDA2] pocbial sm vz podbal
9. [MDA2] pocdial sm vz podbal
10. [MDA2] podbală sf vz podbal
11. [MDA2] podbăl sm vz podbal
12. [MDA2] podbeal sm vz podbal
13. [MDA2] podbeală sf vz podbal
14. [MDA2] podbel sm vz podbal
15. [MDA2] podbial sm vz podbal
16. [MDA2] podial sm vz podbal
17. [MDA2] podval1 sm vz podbal
18. [MDA2] poibal sm vz podbal
19. [MDA2] polbag sm vz podbal
20. [MDA2] polbal sm vz podbal
21. [MDA2] polbar sm vz podbal
22. [MDA2] polbeag sm vz podbal
23. [MDA2] polbeal sm vz podbal
24. [MDA2] polbean sm vz podbal
25. [MDA2] polbiag sm vz podbal
26. [MDA2] popdeal sm vz podbal
27. [MDA2] popdele sfp vz podbal
28. [MDA2] porbal sm vz podbal
29. [MDA2] porbeal sm vz podbal
30. [MDA2] potbal sm vz podbal
31. [MDA2] potbeal sm vz podbal
32. [MDA2] potmal sm vz podbal
33. [MDA2] potval1 sm vz podbal
34. [DEX '98] PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., scr. podbel.
35. [DLRLC] PODBEAL s. n. v. podbal.
36. [DLRLC] PODBEALĂ s. f. v. podbal.
37. [Șăineanu, ed. VI] podbeal n. mică plantă erbacee ale cării frunze sunt întrebuințate ca infuziune în contra tusii, iar din frunzele-i proaspete se fac cataplasme (Tussilago farfara). [Slav. PODBIELŬ].
38. [Scriban] podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt, și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.
39. [DOOM 3] !podbeal (reg.) s. m., pl. podbeli
40. [DOOM 2] podbeal/podbal (reg.) s. m., pl. podbeli
41. [IVO-III] podbeal sg.
42. [DER] podbeal (podbeli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).
43. [DE] PODBÁL (< bg.) s. m. Mică plantă medicinală erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos și flori galbene, răspândită în Europa și Asia (Tussilago farfara). Din frunzele tinere se prepară ciorbe și supe. Frunzele și florile au proprietăți diuretice, emoliente și colagoge.
44. [DFL] TUSSILAGO L., TUSSILAGO, PODBEAL, fam. Compositae. Gen care are o singură specie Tussilago farfara L. Originară din Africa, Asia, Europa. Înflorește primăvara foarte devreme. Flori aurii, hermafrodite, numeroase, dispuse în capitule. Foliolele involucrului așezate pe un rînd. Tulpină solzoasă cu 1 capitul terminal. Florile discului sînt fertile. Frunze radicale, se dezvoltă mai tîrziu, abia după flori, rotunde, cordiforme sau rotund-reniforme, cu diametrul de cca 20 cm, dințate, albe-tomentoase pe partea inferioară, pețiolate. Fructe, achene cilindrice, 5-10 coaste și prevăzute cu un papus format din peri subțiri, asprii, în număr mare. Plantă erbacee, perenă, mică, cu rizom cărnos.
45. [DAR] podbal (podbeal), podbeli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.
46. [DRAM 2015] potbal, potbali, (podbal), s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). ♦ (med. pop.) Folosit la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza, 1968: 173). – Din vsl. podbielǔ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA).
47. [DRAM] potbal, -i, s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). Folosit în medicina populară la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza 1968: 173). – Din sl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL