1. [DEX '09] POCROVĂȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovăț s. n.] – Din sl. pokrovĭci.
2. [MDA2] pocrovăț sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/21 / V: (îrg) poco~ (înv) ~veață sf, ~veț, procoveț, (reg) ploco~, proco~ / Pl: ~vețe / E: slv покровєць] 1 Bucată de pânză sau de stofă folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină Si: acoperământ, (îrg) pocrov (1), pocroviță (1). 2 (Îrg) Pătură care se pune sub șaua calului Si: (reg) pocladă (3), pocroviță (5), pocruț (3). 3 (Mol) Giulgiu. 4 (Mol; îf pocrovăț) Capac al sicriului.
3. [Scriban] pocrovăț și procovăț n., pl. ețe (vechĭ și -veț, d. vsl. po-krovĭcĭ, d. po-krovŭ, învălitoare; rus. pokróvec. V. pocrov și procoviță). Vechĭ. Învălitoarea potiruluĭ, care e o pînză cu broderie scumpă (V. antimis, aer). Azĭ. Mold. Învălitoare de secriŭ. Pocladă, teltie. V. gĭulgĭ, răspetie și fludă.
4. [DEX '09] PROCOVĂȚ s. n. v. pocrovăț.
5. [MDA2] plocovăț sn vz pocrovăț
6. [MDA2] pocroveață sf vz pocrovăț
7. [MDA2] pocroveț[1] sn vz pocrovăț
8. [MDA2] procovăt[1] sn vz pocrovăț
9. [MDA2] procovăț sn vz pocrovăț
10. [MDA2] procoveț sn vz pocrovăț
11. [Șăineanu, ed. VI] procovăț n. 1. țol, pătură de cal; 2. pânza numită antimis. [Slav. POKROVĬȚĬ].
12. [Scriban] procovăț, V. pocrovăț.
13. [DOOM 3] pocrovăț (desp. po-cro-) s. n., pl. pocrovețe
14. [DOOM 2] pocrovăț (po-cro-) s. n., pl. pocrovețe
15. [DMLR] procovăț (= pocrovăț) s. n. (pl. procovețe)
16. [D.Religios] pocrovăț, pocrovățe s. n. 1. Bucată de pânză sau de stofă pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină; acoperământ, (înv. și reg.) pocrov (1); pocroviță. 2. (Reg.) Giulgiu. 3. (În forma procovăț) Obiect de cult compus din două bucăți de stofă fină brodate cu cruci din galon de fir, cu care se acoperă potirul și discul, precum și dintr-o bucată mai mare, numită „aer”, care acoperă ambele vase. ♦ (Reg.) Capacul sicriului. [Var.: procovăț, procoveț, pocroveț s. n., pocroveață s. f.] – Din sl. pokrovetĭ.
17. [DAR] pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.) 1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis. 2. țol, pătură de cal, pocladă. 3. giulgiu; capacul sicriului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL