1. [DEX '09] POCÂLTIT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti.
2. [MDA2] pocâltit, ~ă a [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 480 / V: (reg) ~col~, co~, cobâ~ / Pl: ~iți, ~e / E: pocâlti] 1 (Șîs de foame) Flămând peste măsură Si: (fam) hămesit. 2 (Îrg; îas) Slăbit și fără putere din cauza alimentației insuficiente. 3 (Reg) Îndoit. 4 (Reg) Atârnat în jos prin îndoire. 5 (Csnp) Care are o valoare scăzută, modestă.
3. [MDA2] pocotit, ~ă a vz pocâltit
4. [CADE] ❍ COCÎLTIT adj. Olten. (PȘC.) = POCÎLTIT.
5. [DLRLC] POCÎLTIT, -Ă, pocîltiți, -te, adj. Slăbit (din cauza foamei), lihnit, hămesit. Ieșiseră din iarnă pocîltiți de foame. PAS, L. I 20. Pocîltiți de foame, rupți de nedormire, se apropiară de vatra satului. DELAVRANCEA, S. 209. Să împac copilul ăsta care este rupt de osteneală și pocîltit de foame. ISPIRESCU, L. 335. ♦ Slab. Ce ai, fiule? a întrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? CARAGIALE, O. III 61.
6. [Scriban] pocotít, V. pocîltesc.
7. [DAR] pocâltit, pocâltită, adj. (înv. și reg.) 1. slăbit, leșinat, lihnit (de foame), hămesit. 2. (reg.) îndoit, încovoiat, curbat; atârnat în jos. 3. (reg.) care are o valoare scăzută, modestă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL