1. [DEX '09] POCNEALĂ, pocneli, s. f. Faptul de a pocni; p. ext. pocnet. [Pl. și: pocnele] – Pocni + suf. -eală.
2. [MDA2] pocneală1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 191 / V: (reg) ~căn~ / Pl: ~eli, ~ele / E: pocni + -eală] 1 (Pop) Pocnire (1). 2-4 (Pex) Pocnet2 (1-3). 5 (Buc) Piatră mai mare așezată pe prichiciul varniței săpate într-un mal și formând bolta sau legătura acesteia.
3. [MDA2] pocneală2 sf [At: DLR / Pl: ~eli / E: nct] Guler al cămășii femeiești, împodobit cu motive naționale.
4. [DLRLC] POCNEALĂ, pocneli, s. f. Pocnet, pocnitură; plesnet, plesnitură. (Atestat în forma de pl. pocnele) S-ar lăsa bucuros la o dulce reverie, dacă pocnelele biciușcei postilionuui... nu l-ar turbura. NEGRUZZI, S. I 191. – Pl. și: (învechit) pocnele.
5. [MDA2] pocăneală sf vz pocneală1
6. [DOOM 3] pocneală s. f., g.-d. art. pocnelii; pl. pocneli
7. [DOOM 2] pocneală s. f., g.-d. art. pocnelii; pl. pocneli
8. [DAR] pocneală, pocneli, s.f. (reg.) gulerul cămășii femeiești, împodobit cu motive naționale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL