1. [DEX '09] POCITURĂ, pocituri, s. f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. -tură.
2. [MDA2] pocitură2 sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: poci3 + -tură] 1 Arac. 2 Țăruș.
3. [MDA2] pocitură1 sf [At: LB / V: (reg) păc~, potc~ / Pl: ~ri / E: poci2 + -tură] 1 Urâțire. 2 Desfigurare. 3 (Îvp) Denaturare. 4 (Ccr) Pocitanie (1). 5 (Pex; ccr) Monstru. 6 (Prc) Parte urâtă, deformată a unei ființe. 7 (Prc) Obiect deformat, urâțit. 8 (Mtp; reg) Pocitor (5). 9 (Pop) Boli ale oamenilor care se manifestă prin sluțirea, strâmbarea, paralizarea acestora ori ale unor părți ale corpului și care sunt cauzate, în credințele populare, de pocitori (5).
4. [DLRLC] POCITURĂ, pocituri, s. f. 1. Ființă pocită, pocitanie. O pocitură de om ca pădurarul nu poate să-i fie piedică. AGÎRBICEANU, S. P. 114. Făt-Frumos întoarse capul să vază cine-l cheamă, și cînd colo ce să vezi, o pocitură de bătrîn, gîrbov, cocoșat. POPESCU, B. II 28. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască. EMINESCU, O. I 150. 2. Faptul de a poci sau de a fi pocit; lucru diform, pocit. Dregerile lui Manole au fost mai mult pocituri. ODOBESCU, S. II 513. Nu te uita-n pocitura-i, Ci vezi ce iese din gura-i. PANN, P. V. II 139.
5. [Șăineanu, ed. VI] pocitură f. efectul pocirii: 1. lucru pocit; 2. paralizie subită, boală ca din senin: descântec de pocitură.
6. [Scriban] pocitúră f., pl. ĭ. Defect fizic. Persoană pocită, pocitanie: îșĭ aruncă pocitura bulbucațiĭ ochĭ de broască (Em.). Pop. Paralizie subită.
7. [MDA2] păcitură sf vz pocitură1
8. [MDA2] potcitură sf vz pocitură1
9. [DOOM 3] pocitură s. f., g.-d. art. pociturii; pl. pocituri
10. [DOOM 2] pocitură s. f., g.-d. art. pociturii; pl. pocituri
11. [DRAM 2021] pocitúră, pocituri, (poceală), s.f. 1. (med.) Congestie cerebrală; paralizie facială; epilepsie. 2. Om urât. 3. Pocitanie. – Din poci „a desfigura, a sluți” + suf. -tură (DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] pocitură, pocituri, (poceală), s.f. – 1. (med.) Congestie cerebrală; paralizie facială; epilepsie. 2. Om urât. 3. Pocitanie. – Din poci „a desfigura, a sluți” + suf. -tură (DEX, MDA).
13. [DRAM] pocitură, -i, (poceală), s.f. – (med.) Congestie cerebrală; paralizie facială; epilepsie. – Din poci „a desfigura, a sluți” + -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL