1. [DEX '09] POCÂNZEU, pocânzei, s. m. (Reg.) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel. – Et. nec.
2. [MDA2] pocânzeu2 sm [At: H XVI, 26 / Pl: ~ei / E: nct] (Bot; Olt) Ghiocel (Galanthus nivalis).
3. [MDA2] pocânzeu1 sm [At: DDRF / V: (reg) ~cazer, ~cazău, ~ând, ~ndău, ~ndel, ~ndeu, ~el, pocazer, pochind, pochinder, pochinzer, pogănzie / Pl: ~ei / E: nct] 1 (Reg; mpl) Vornicel la nuntă. 2 (Reg; mpl) Fiecare din flăcăii călare care însoțește mirele când merge să ia mireasa de la părinți sau când merge prin sat să strângă daruri, a doua zi după nuntă. 3 (Reg; mpl) Fiecare din părinții mirelui sau ai miresei. 4 (Reg; pex; mpl) Orice altă rudă în raport cu mirii. 5 (Reg; mpl) Rudă a miresei trimisă cu daruri din partea părinților acesteia la ginere. 6 (Reg; mpl) Invitat al miresei care, cu alaiul socrilor mici, ia parte la masa ginerelui. 7 (Reg) Nuntaș (1). 8 (Reg) Pețitor. 9 (Reg; îf pocândeu) Sol călare trimis de o autoritate cu ordine sau știri într-o comună. 10 (Reg; lpl) Zestre a miresei, dusă, de obicei, a doua zi după nuntă, cu căruța, la casa mirelui. 11 (Mun; Mol) Petrecere care se face la țară în casa mirilor, a doua zi după nuntă.
4. [MDA2] pocanzer sm vz pocânzeu1
5. [MDA2] pocazău sm vz pocânzeu1
6. [MDA2] pocazer sm vz pocânzeu1
7. [MDA2] pocând sm vz pocânzeu1
8. [MDA2] pocândău sm vz pocânzeu1
9. [MDA2] pocândel sm vz pocânzeu1
10. [MDA2] pocândeu sm vz pocânzeu1
11. [MDA2] pocânzel sm vz pocânzeu1
12. [MDA2] pochind sm vz pocânzeu1
13. [MDA2] pochinder sm vz pocânzeu1
14. [MDA2] pochinzer sn vz pocânzeu1
15. [MDA2] pogănzie sf vz pocânzeu
16. [Șăineanu, ed. VI] pocânzel m. pl. Tr. prietenii și rudeniile ginerelui: spune la cei pocânzei să vină să vadă și ei POP. [Origină necunoscută].
17. [Scriban] pochinzér, V. pocînzer.
18. [Scriban] pocînzéŭ m. (slav?) Vest. Vornicel, colăcer (care, cu alțiĭ împreună, în căruță și cu lăutarĭ, aduce zestrea mireseĭ la casa mireluĭ). – Și pochinzér (Iov. 224 și 225). V. cotoĭer.
19. [DOOM 3] pocânzeu (reg.) s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art. pocânzeii
20. [DOOM 2] pocânzeu (reg.) s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art. pocânzeii
21. [DER] pocînzel (-ei), s. m. – Însoțitor al mirelui la nunțile țărănești, trebuie să poarte darurile și să ajute la mutarea miresei. – Var. pocînzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, cf. v. rus. poklisarĭ „trimis”. Nu se folosește în Mold.
22. [DAR] pocânzeu, pocânzei, s.m. (reg.) ghiocel.
23. [DAR] pocânzel, (pocânzeu), pocânzei, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii și rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuții la o nuntă țărănească; vornicel. 3. părinții mirelui și miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntaș. 7. pețitor. 8. sol călare trimis de o autoritate cu ordine și știri într-o comună. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la țară în casa mirilor, a doua zi de nuntă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL