1. [DEX '09] POCINOG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinoc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.
2. [MDA2] pocinog [At: KLEIN, D. 401 / V: (reg) ~oc, ~ov, ~ciomoc, ~cionoc, ~cion~, puci~ / Pl: ~oage sn, ~uri sn, (rar) ~ogi sm / E: slv починокъ, ucr починок] 1 sn (Îvp; construit cu verbul „a face”) Început de bun augur al unei acțiuni. 2 sn (Îvp; spc) Saftea. 3 sn (Reg; îla) Bun de (sau la) ~ Care este aducător de noroc. 4 sn (Reg; îal) Bun de saftea. 5 sn (Construit cu verbul „a face”) Ceea ce provoacă cuiva un neajuns, o neplăcere, o suferință. 6 sn (Ccr) Necaz. 7 sn Încurcătură. 8 sn (Reg; îlv) A-i face (cuiva) ~ul A omorî. 9 sm (Olt) Epitet dat unui copil zburdalnic, ștrengar. 10 sn (Reg; îf pocinov) Lucru de nimic Si: fleac.
3. [DLRLC] POCINOG, pocinoage și pocinoguri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a face») 1. Fapt, lucru neplăcut, belea, bucluc, boroboață. Trebuie dusă nebuna de aici, că ne face un pocinog îngrozitor. DUMITRIU, B. F. 148. Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU, R. I 84. Îl scăpase de multe năcazuri, dar îi făcuse și mult amar, multe pocinoage, în lunga viață trudită a dumisale. POPA, V. 102. 2. (Regional) Început; saftea. Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorît, să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui. CREANGĂ, O. A. 34. – Variantă: pocinoc (HOGAȘ, M. N. 215, ALECSANDRI, T. 1547) s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea: să fac eu pocinogu închisorii din pricina unui proclet! AL.; 2. bocluc: a da de pocinog. [Slav. POCĬNŬKŬ, început, bun sau rău (de unde noțiunea de piază rea)].
5. [Scriban] pocinóg și (vechĭ) -óc n., pl. oage și oace, urĭ (vsl. počinŭkŭ, început, d. pocenti-počinon, a începe; rus. počinok, cîmp desțelenit). Rar. Saftea, început: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. Întîmplare neplăcută. A da de pocinog, a da de belea.
6. [DEX '09] POCINOC s. n. v. pocinog.
7. [MDA2] pocinoc s vz pocinog
8. [MDA2] pocinov sn vz pocinog
9. [MDA2] pociomoc sn vz pocinog
10. [MDA2] pocionoc sn vz pocinog
11. [MDA2] pocionog sn vz pocinog
12. [MDA2] pucinog s vz pocinog
13. [DOOM 3] pocinog s. n., pl. pocinoage
14. [DOOM 2] pocinog s. n., pl. pocinoage
15. [IVO-III] pocinog, -noage.
16. [DER] pocinog (-guri), s. n. – 1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek.
17. [Argou] a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).
18. [DRAM 2021] pocinóg, pocinoage, s.n. (reg.) Început de bun augur: „Femeia pune în straiță ce mai mare nucă, cel mai mare colac, cel mai mare măr. Când le bagă-n straiță, femeia spune: Pocinog dintâie, / Tăt așe să fie” (Bilțiu, 2009: 62; vol. II). – Din sl. počinǔkǔ „început” (Conev, după DER; DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL