1. [DEX '09] POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.
2. [MDA2] pocâlti vir [At: LM / Pzi: ~tesc / E: nct] (Îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi și a-și pierde puterea din cauza alimentației insuficiente.
3. [MDA2] cocâlti v vz pocâlti
4. [DLRLC] POCÎLTI, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.
5. [Scriban] cocîltésc, V. pocîltesc.
6. [Scriban] pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.
7. [DOOM 3] pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pocâltesc, 3 sg. se pocâltește, imperf. 1 sg. mă pocălteam; conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2 sg. afirm. pocăltește-te; ger. pocăltindu-mă
8. [DOOM 2] pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltește, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească
9. [DER] pocîlti (pocîltesc, pocîltit), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL