1. [DEX '09] POCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.
2. [MDA2] pocie1 sf [At: DDRF / V: (reg) poacă, pocă, poci, potcă / Pl: ~cii / E: nct] 1 Par subțire care servește la susținerea unor plante agățătoare Si: arac. 2 Par subțire care servește la fixarea unui gard, la împrejmuirea unui loc etc. Si: țăruș. 3 (Spc; îf pocă) Băț al undiței. 4 Ramură înfrunzită înfiptă în pământ sau smoc de iarbă, de cereale lăsate netăiate și legate la vârf, mușuroi de pământ etc. pentru delimitarea unei parcele sau a unei porțiuni dintr-o semănătură. 5 (Îf poci) Momâie.
3. [MDA2] pocie2 sf [At: LEXIC REG. 37 / Pl: ~cii / E: poci1] (Reg) Pocitanie (1).
4. [DLRLC] POCIE, pocii, s. f. (Regional) 1. Par, arac împlîntat în pămînt ca să se poată urca pe el fasolea, mazărea, vița de vie; (la pl.) pari cu care se împrejmuiește un loc; pari cu un mănunchi de iarbă în vîrf, care se pun cînd se măsoară livezile de iarbă, spre a le putea da cu pogonul la cosit. 2. Prăjina de care se leagă undița.
5. [MDA2] poacă3 sf vz pocie1
6. [MDA2] pocă2 sf vz pocie1
7. [MDA2] poci3 sn vz pocie1
8. [MDA2] potcă2 sf vz pocie1
9. [DOOM 3] pocie (reg.) (desp. -ci-e) s. f., art. pocia (desp. -ci-a), g.-d. art. pociei; pl. pocii, art. pociile (desp. -ci-i-)
10. [DOOM 2] pocie (reg.) (-ci-e) s. f., art. pocia (-ci-a), g.-d. art. pociei; pl. pocii, art. pociile (-ci-i-)
11. [DAR] pocie2, pocii, s.f. (reg.) om pocit; pocitanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL