1. [DEX '09] POCĂNIRE s. f. v. pocnire.
2. [DEX '09] POCĂNI vb. IV v. pocni.
3. [DEX '09] POCNI, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăni vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.
4. [DEX '09] POCNIRE s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocănire s. f.] – V. pocni.
5. [MDA2] pocăni v vz pocni
6. [MDA2] pocmire sf vz pocnire
7. [MDA2] pocni [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pogni, (reg) pomni / Pzi: ~nesc / E: poc1 + ~(ă)ni] 1 vi A produce un zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: a bate, a izbi, a plesni. 2-3 vit (D. uși, ferestre, obloane etc.) A (se) trânti cu putere unul de altul, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (Reg; d. frunze) A foșni. 5 vi A face un zgomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. 6 vi (Pgn) A izbucni pe neașteptate Si: a se declanșa. 7 vi A produce un zgomot caracteristic în urma arderii Si: a plesni, a trosni. 8 vi (D. oase, încheieturi, degete etc.) A scoate un zgomot caracteristic prin întindere, răsucire Si: a pârâi, a trosni. 9 vi (Rar; îe) A-i ~ fălcile A-i trosni fălcile. 10 vt A face să trosnească oasele prin întindere. 11 vt (Rar; d. tâmple) A se zbate cu putere din cauza afluxului mare de sânge pricinuit de o emoție, de oboselă, de enervare, de boală și de obicei producând o senzație auditivă de zgomot obsedant Si: a zvâcni. 12-13 vti A (se) lovi scurt și cu putere producând zgomot. 14 vt (Fig; în limbajul elevilor) A fi ascultat pe neașteptate. 15 vt (Fig; în limbajul elevilor) A da o notă proastă. 16 vt A lovi cu putere drept în țintă. 17 vi (Îvr; d. oameni) A plescăi (1). 18-19 vi A crăpa sau a se sparge cu violență și, de obicei, cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire etc. 20 vi (Spc) A crăpa la suprafață căpătând fisuri Si: a se fisura. 21 vi (Îe) A ~ de necaz (sau de ciudă) A-i fi extrem de ciudă. 22 vi (Fam; fig; îe) A-i ~ (cuiva ceva) în cap A-i trece cuiva ceva prin minte. 23 (Îe) A-i ~ (cuiva) obrazul de rușine A-i fi foarte rușine. 24 vi (Spc; d. muguri, boboci) A începe să iasă. 25 vi (Spc; d. muguri, boboci) A se desface brusc. 26 vi (Pop; d. vite) A muri prin spargerea pântecelui, din cauza gazelor acumulate în organism Si: a crăpa, a plesni (39). 27 vi A se rupe prin întindere, suprasolicitare, uzare etc. Si: a plesni (41). 28 vi (D. haine) A se desface fiind prea strâns pe corp Si: a plesni (42). 29 vi (Îvr) A nimeri.
8. [MDA2] pocnire sf [At: DRLU / V: (înv) ~cmire / Pl: ~ri / E: pocni] 1 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: plesnire, trosnire, (pop) pocneală (1), pocnit1 (1). 2 Lovire scurtă și puternică în ceva sau în cineva Si: (pop) pocnit1 (2). 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin trântirea ușilor sau a ferestrelor una de alta Si: (pop) pocnit1 (3). 4 Producere a unui zomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. Si: (pop) pocnit1 (4). 5 (Fig) Izbucnire neașteptată Si: (pop) pocnit1 (5). 6 Producere a unui zgomot caracteristic în urma arderii Si: (pop) pocnit1 (6). 7 Trosnire a oaselor, a încheieturilor Si: (pop) pocnit1 (7). 8 Zvâcnire a tâmplelor Si: (pop) pocnit1 (8). 9-10 (Crăpare sau) spargere violentă și de obicei cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire Si: (pop) pocnit1 (9-10). 11 (Spc) Fisurare. 12 Desfacere bruscă a mugurilor Si: (pop) pocnit1 (11). 13 Rupere prin întindere, solicitare prea mare Si: (pop) pocnit1 (12).
9. [MDA2] pogni v vz pocni
10. [MDA2] pomni v vz pocni
11. [DEX '98] POCNIRE, pocniri, s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocănire s. f.] – V. pocni.
12. [DLRLC] POCNI, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un pocnet, a face să se audă un pocnet, a răsuna cu zgomot scurt și sec; a plesni, a trosni. În popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, Î. II 13. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănîncă lacom. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul, introduse prin prep. «din» sau «cu») Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre cîine. C. PETRESCU, Î. II 93. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62. ◊ (Poetic) Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305. ♦ (Popular) A izbi cu zgomot (ținta). Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. LIT. POP. I 423. Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88. 2. Tranz. A lovi (pe cineva sau ceva) scurt și cu putere. Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46. ◊ Fig. La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33. ◊ Intranz. Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10. 3. Intranz. A se sparge, a se crăpa. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58. ♦ A se rupe (din cauza unei întinderi puternice). Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. F. 17. Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. Turcii iar că l-o legat Cu o vînă de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9. 4. Intranz. (Neobișnuit) A nimeri, a brodi. Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, F. 24.
13. [Șăineanu, ed. VI] pocnì v. 1. a răsuna cu sgomot, a face exploziune; 2. a lovi pe neașteptate. [Lit. a face poc!].
14. [Scriban] pocănésc v. intr. (d. poc-poc). Produc des sunetu poc-poc lovind în lemn (ca hadaragu moriĭ în teĭcă). V. păcănesc.
15. [Scriban] pocnésc v. intr. (d. interj. poc, ca și bufnesc, cĭocnesc d. buf, cĭoc, dar, în orĭ-ce caz, înrudit cu vsl. ponknonti, a se rupe, sîrb. puknuti, bg. poknuvam, rus. púkatĭ și púknutĭ, a pocni, a izbucni). Explodez cu mare huĭet (ca obuzele și cartușele). Răsun cu mare huĭet (cum fac cĭocanele cînd izbesc nicovalele, bicele groase cînd îs agitate în aer ș. a.): cĭocanele pocneaŭ, a pocni cu cĭocanu în nicovală, a pocni (= a plesni) din bicĭ. Fig. A pocni de cĭudă, a-țĭ fi foarte cĭudă. V. tr. Fam. Lovesc, izbesc: l-a pocnit c’o peatră în cap, cu dosu palmeĭ peste bot. – În Trans. și pognesc, în Meh. pomnesc.
16. [Scriban] pognésc, V. pocnesc.
17. [Scriban] pomnésc, V. pocnesc.
18. [DOOM 2] pocănire (reg.) s. f., g.-d. art. pocănirii; pl. pocăniri
19. [DOOM 3] pocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocănesc, 3 sg. pocănește, imperf. 1 pocăneam; conj. prez. 1 sg. să pocănesc, 3 să pocănească
20. [DOOM 3] pocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocnesc, 3 sg. pocnește, imperf. 1 pocneam; conj. prez. 1 sg. să pocnesc, 3 să pocnească
21. [DOOM 3] pocnire s. f., g.-d. art. pocnirii
22. [DOOM 2] pocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocănesc, imperf. 3 sg. pocănea; conj. prez. 3 să pocănească
23. [DOOM 2] pocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocnesc, imperf. 3 sg. pocnea; conj. prez. 3 să pocnească
24. [DOOM 2] pocnire s. f., g.-d. art. pocnirii
25. [Argou] a-i pocni broasca expr. (intl., înv.) a eșua.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL