1. [DEX '09] POCÂLTIT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti.
2. [MDA2] pocâltit, ~ă a [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 480 / V: (reg) ~col~, co~, cobâ~ / Pl: ~iți, ~e / E: pocâlti] 1 (Șîs de foame) Flămând peste măsură Si: (fam) hămesit. 2 (Îrg; îas) Slăbit și fără putere din cauza alimentației insuficiente. 3 (Reg) Îndoit. 4 (Reg) Atârnat în jos prin îndoire. 5 (Csnp) Care are o valoare scăzută, modestă.
3. [DEX '09] POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.
4. [MDA2] cocâlti v vz pocâlti
5. [MDA2] pocâlti vir [At: LM / Pzi: ~tesc / E: nct] (Îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi și a-și pierde puterea din cauza alimentației insuficiente.
6. [MDA2] pocotit, ~ă a vz pocâltit
7. [CADE] ❍ COCÎLTIT adj. Olten. (PȘC.) = POCÎLTIT.
8. [DLRLC] POCÎLTI, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.
9. [DLRLC] POCÎLTIT, -Ă, pocîltiți, -te, adj. Slăbit (din cauza foamei), lihnit, hămesit. Ieșiseră din iarnă pocîltiți de foame. PAS, L. I 20. Pocîltiți de foame, rupți de nedormire, se apropiară de vatra satului. DELAVRANCEA, S. 209. Să împac copilul ăsta care este rupt de osteneală și pocîltit de foame. ISPIRESCU, L. 335. ♦ Slab. Ce ai, fiule? a întrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? CARAGIALE, O. III 61.
10. [Scriban] cocîltésc, V. pocîltesc.
11. [Scriban] pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.
12. [Scriban] pocotít, V. pocîltesc.
13. [DOOM 3] pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pocâltesc, 3 sg. se pocâltește, imperf. 1 sg. mă pocălteam; conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2 sg. afirm. pocăltește-te; ger. pocăltindu-mă
14. [DOOM 2] pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltește, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească
15. [DER] pocîlti (pocîltesc, pocîltit), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).
16. [DAR] pocâltit, pocâltită, adj. (înv. și reg.) 1. slăbit, leșinat, lihnit (de foame), hămesit. 2. (reg.) îndoit, încovoiat, curbat; atârnat în jos. 3. (reg.) care are o valoare scăzută, modestă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL