1. [DEX '09] POINTILLISM s. n. Tehnică picturală care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Pr.: poantilsm. – Var.: poantilism s. n.] – Din fr. pointillisme.
2. [DEX '09] POANTILISM s. n. v. pointillism.
3. [MDA2] poantilism sn [At: OPRESCU, A. M. 16 / S și: point~ / Pl: ? / E: fr pointillisme] 1 Procedeu, folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și în liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit Si: divizionism. 2 Școală de pictură modernă care folosește acest procedeu.
4. [MDA2] pointilism sn vz poantilism
5. [DEX '98] POANTILISM s. n. Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Scris și: (după fr.) pointilism] – Din fr. pointillisme.
6. [DN] POANTILISM s.n. Școală de pictură modernă, a cărei tehnică se reduce la un mozaic de puncte; divizionism. V. neoimpresionism. [Pron. poan-, scris și pointilism. / < fr. pointillisme].
7. [DN] POINTILISM s.n. v. poantilism.
8. [MDN '00] POANTILISM s. n. procedeu în pictura modernă impresionistă, constând în reducerea petei de culoare la un mozaic de puncte; divizionism. (< fr. pointillisme)
9. [DOOM 3] !pointillism [pron. după fr. pŭãtiism] (desp. poin-) s. n., art. pointillismul
10. [DOOM 2] pointillism (fr.) [pron. poantiism] (poin-) s. n.
11. [DE] POANTILÍSM (POINTILÍSM) (< fr.) s. n. Termen, introdus în 1885, care desemnează o tehnică picturală folosită de neoimpresioniști, constând în descompunerea petei colorate în mici puncte sau liniuțe de culori pure, din al căror amestec optic se recompune tonul dorit. P. a fost folosit de G. Seurat, P. Signac, C. Pissaro ș.a., pentru obținerea unei luminozități maxime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL