1. [MDA2] pneumatologie sf [At: DN3 / P: pne-u~ / Pl: ~ii / E: it pneumopatologia] Știință a fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale.
2. [DN] PNEUMATOLOGIE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu].
3. [DETS] PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic2), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL