Definiție și ce înseamnă pneumatoliză

1. [DEX '09] PNEUMATOLIZĂ s. f. Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyse.

2. [MDA2] pneumatoliză sf [At: LTR2 / P: pne-u~ / Pl: ~ze / E: fr pneumatolyse] Totalitate a fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact, în timpul procesului de formare a unor minerale și roci.

3. [DN] PNEUMATOLIZĂ s.f. Fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare. [< fr. pneumatolyse].

4. [MDN '00] PNEUMATOLIZĂ s. f. fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare. (< fr. pneumatolyse)

5. [DOOM 3] pneumatoliză (desp. pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolizei

6. [DOOM 2] pneumatoliză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolizei

7. [DETS] PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic2), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.

8. [DE] PNEUMATOLÍZĂ (< fr. {i}; {s} gr. pneuma, pneumatos „suflu” + lysis „dizolvare, desfacere”) s. f. Etapă a procesului magmatogen de formarea mineralelor și a rocilor, intermediară între cea pegmatitică și cea hidrotermală, caracterizată prin acumularea unor soluții fierbinți (400-500°C) cu fluiditate ridicată și participarea la procesul de mineralogeneză a substanțelor volatile degajate din magmă; prin procesul de p. iau naștere adesea concentrații importante de staniu, wolfram, molibden etc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro