1. [DEX '09] PLUTUIT s. n. Plutuire. – V. plutui.
2. [MDA2] plutuit sn [At: LTR2 / Pl: (rar) ~uri / E: plutui] Plutuire.
3. [DEX '09] PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
4. [MDA2] plutui vt [At: LTR2 XII, 635 / Pzi: ~esc / E: pluta2 + -ui] A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare tratându-le cu săruri de crom pentru a le face moi și a le da un aspect specific.
5. [DLRLC] PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, în săruri de crom, pentru a le face moi și a le da față.
6. [DOOM 3] plutuit s. n.
7. [DOOM 2] plutuit s. n.
8. [DOOM 3] plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, 3 sg. plutuiește, imperf. 1 plutuiam; conj. prez. 1 sg. să plutuiesc, 3 să plutuiască
9. [DOOM 2] plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 să plutuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL