1. [DEX '09] PLUTONIER, plutonieri, s. m. Grad de subofițer imediat superior sergentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Plutonier-major = grad de subofițer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier-adjutant = cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plutoner, plotoner, plotonier s. m.] – Pluton1 + suf. -ier.
2. [MDA2] plutonier sm [At: REBREANU, R. II, 220 / P: ~ni-er / V: (pop) ~ner, plotoner, ploto~, (nob) platoner / Pl: ~i / E: pluton1 + -ier] 1 Grad militar, în ierarhia subofițerilor, imediat superior sergentului major. 2 Persoană care are gradul de plutonier (1). 3 (Îc) ~-major Grad de subofițer, imediat superior plutonierului (1). 4 Persoană cu gradul de plutonier (3)-major. 5 (Îc) ~-adjutant Cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutoniemlui (3)-major. 6 Persoană cu gradul de plutonier (5)-adjutant.
3. [DEX '98] PLUTONIER, plutonieri, s. m. Grad de subofițer imediat superior sergentului-major; persoană care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofițer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plotoner, plotonier, plutoner s. m.] – Pluton1 + suf. -ier.
4. [DLRLC] PLUTONIER, plutonieri, s. m. Gradul cel mai mare în corpul sergenților; militar care poartă acest grad. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. REBREANU, R. II 220. Cîțiva tîrgoveți... cereau tot felul de lămuriri plutonierului de jandarmi. POPA, V. 103. Ce-ai făcut, nenorocitule! izbucni în fața plutonierului, zguduindu-l cu violență de umeri. BART, S. M. 74. ◊ Plutonier-major = grad de subofițer în armata din trecut; persoană care purta acest grad. Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. TOPÎRCEANU, P. 242. Pronunțat: -ni-er. – Variantă: plotonier (SADOVEANU, M. C. 37, CAMIL PETRESCU, U. N. 255) s. m.
5. [DN] PLUTONIER s.m. Cel mai mare grad de subofițer; militar care are acest grad. [Pron. -ni-er, var. plotonier s.m. / < pluton + -ier].
6. [MDN '00] PLUTONIER s. m. grad de subofițer, superior sergentului major. (< pluton + -ier)
7. [DEX '09] MAJOR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.; în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur, major.
8. [DEX '09] PLOTONER s. m. v. plutonier.
9. [DEX '09] PLOTONIER s. m. v. plutonier.
10. [DEX '09] PLUTONER s. m. v. plutonier.
11. [MDA2] platoner sm vz plutonier
12. [MDA2] plotoner sm vz plutonier
13. [MDA2] plotonier sm vz plutonier
14. [MDA2] plutoner sm vz plutonier
15. [DEX '98] MAJOR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.; în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur.
16. [DLRLC] MAJOR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni; în opoziție cu minor) Care a împlinit vîrsta cînd se poate bucura prin lege de drepturi civile și politice depline. Eleonora era majoră, era stăpînă pe moșie mai mult ca oricînd. DUMITRIU, B. F. 146. Ca mîine vii să-mi ceri consimțămîntul; și nu ți-l dau... – Nu-mi pasă; sînt majoră. D. ZAMFIRESCU, R. 139. 2. Foarte important, principal, de căpetenie. Preocuparea lor majoră, artă sau speculația filozofică, le absoarbe întreaga existență. SADOVEANU, E. 30. ◊ Caz de forță majoră v. forță. 3. (Mil.; numai în expr.) Sergent-major v. sergent. Locotenent-major v. locotenent. (Ieșit din uz) Plutonier-major v. plutonier. Stat-major = grup de ofițeri care funcționează pe lîngă un comandant în scopul conducerii trupelor. [Un] general scund și grozav de spătos, în uniformă cu buzunări numeroase și enorme, încît ar fi putut cuprinde toată arhiva marelui stat-major. C. PETRESCU, Î. II 71. 4. (Muz.; în expr.) Gamă majoră = modul diatonic (cu semitonuri între treptele 3-4 și 7-8) pe care se bazează sistemul armonic tonal. 5. (Logică; în expr.) Termen major (sau premisă majoră) = unul din cei doi termeni (sau din cele două premise) ai unui silogism, și anume acela care conține obiectul concluziei.
17. [DN] PLOTONIER s.m. v. plutonier.
18. [Scriban] *plotoniér m. (fr. pelotonnier). Subofițer care comandă un ploton. Plotonier major, plotonier care conduce administrațiunea companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș. a. în locu vechĭuluĭ sergent major.
19. [DOOM 3] plutonier (desp. -ni-er) s. m., pl. plutonieri; abr. plt.
20. [DOOM 2] plutonier (-ni-er) s. m., pl. plutonieri; abr. plt.
21. [DOOM 2] !plutonier-major (-ni-er-) s. m., pl. plutonieri-majori; abr. plt.-maj.
22. [MDO] plutonier (i-e)
23. [DOOM 3] plutonier-adjutant (desp. -ni-er-) s. m., pl. plutonieri-adjutanți; abr. plt.-adj.
24. [DOOM 3] plutonier-major (desp. -ni-er-) s. m., pl. plutonieri-majori; abr. plt.-maj.
25. [DOOM 2] !plutonier-adjutant (-ni-er) s. m., pl. plutonieri-adjutanți; abr. plt.-adj.
26. [Argou] plotoner, plotoneri s. m. (pop., înv.) plutonier
27. [DGS] major, -ă adj., s.m. I adj. 1 (jur.; în opoz. cu „minor”; despre oameni) <înv.> vârstnic. Tânărul, fiind major, devine moștenitorul în fapt al părinților lui decedați. 2 adânc, capital2, cardinal, chintesențial, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, mare1, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, <rar> temeinic, <fig.> puternic, <fig.; rar> cumpănitor, nodal. În ultimii ani au avut loc prefaceri majore în societate. 3 (muz.; în opoz. cu „minor”; despre ton, interval acord etc.) dur. Do major. II s.m. (milit.) plutonier-major. Majorul este cel mai mare grad în ierarhia subofițerilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL