1. [DEX '09] PLUTON1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) ploton s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
2. [DEX '09] PLUTON2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor strate sedimentare. – Din fr. pluton.
3. [MDA2] pluton1 sn [At: CR (1830), 109/27 / V: (îvp) plo~, (înv) pelot~ / Pl: ~oane / E: fr peloton, it plotone] 1 Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din 3 sau 4 grupe. 2 (Pex) Persoane care formează plutonul (1). 3 (Îs) ~ de execuție Unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei condamnați la moarte. 4 (Pan) Grup organizat de persoane cu preocupări, ocupații comune. 5 Grup compact de sportivi care ocupă o anumită poziție în timpul desfășurării unei întreceri de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. 6 (Rar; îf ploton) Stol.
4. [MDA2] pluton2 sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr pluton] Corp de roci magmatice de mari dimensiuni, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare.
5. [DEX '98] PLUTON2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.
6. [DLRLC] PLUTON, plutoane, s. n. 1. (Mil.) Subunitate de infanterie, tancuri etc., mai mică decît compania. Spre stînga mult, aștepta un pluton de soldați. SAHIA, N. 86. Despre zarea dealului se lăsau, în galopul cailor, două plutoane de călărași. BUJOR, S. 126. Înlăuntru, la cinci pași depărtare de poartă, două plutoane cu armele-ncărcate se așezară-n rînd în fața castelului. VLAHUȚĂ, O. AL. 149. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei osîndiți la moarte. Știa bine pentru ce-i chemat. Neexecutare de ordin. judecată sumară și plutonul de execuție. CAMILAR, N. I 183. Șeful plutonului de execuție a vrut. să-l lege la ochi înainte de împușcare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. 2. Grup compact de concurenți sportivi, care se formează în timpul desfășurării unei întreceri de cros, ciclism, alpinism etc. – Variantă: ploton (ODOBESCU, S. III 160) s. n.
7. [DN] PLUTON2 s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton].
8. [DN] PLUTON1 s.n. 1. Subunitate mai mică decît compania. ♦ Pluton de execuție = formație militară care execută prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 2. Grup de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. care merg laolaltă. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].
9. [MDN '00] PLUTON1 s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone)
10. [MDN '00] PLUTON2 s. n. masă de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)
11. [Șăineanu, ed. VI] Pluton m. zeul Infernului.
12. [Șăineanu, ed. VI] pluton n. subdiviziunea unei companii: o companie are două plutoane (= fr. peloton).
13. [Scriban] *plutón, V. ploton.
14. [DEX '09] PLOTON s. n. v. pluton1.
15. [MDA2] peloton sn vz pluton1
16. [MDA2] ploton2 sn vz pluton1
17. [DLRLC] PLOTON s. n. v. pluton.
18. [DN] PLOTON s.n. v. pluton1.
19. [Scriban] plotón n., pl oane (fr. peloton, d. pelote, ghem). Arm. A patra parte dintr’o companie saŭ escadron. – Pop. pluton (pol. pluton, ploton, rus. plutóng).
20. [DOOM 3] pluton1 (corp de roci) s. m., pl. plutoni
21. [DOOM 3] pluton2 (unitate militară) s. n., pl. plutoane
22. [DOOM 2] pluton2 (unitate militară) s. n., pl. plutoane
23. [DOOM 2] pluton1 (corp de roci) s. m., pl. plutoni
24. [MDO] pluton
25. [IVO-III] pluton, -toane.
26. [DER] ploton (plotoane), s. n. – Subunitate militară. – Var. pluton. Fr. peloton, parțial prin intermediul pol. ploton (Cihac, II, 267), cf. it. plotone, sp. pelotón.
27. [D.Religios] Pluton v. Hades.
28. [DE] PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 109 km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 1022 kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm3. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17°9′ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203°C).
29. [Mitologic] Pluto (sau Pluton), denumire purtată de zeul Hades, considerat posesorul bogățiilor nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului (v. Hades).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL