1. [DEX '09] PLUTOCRAT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.
2. [MDA2] plutocrat, ~ă smf [At: CADE / Pl: ~ați, ~e / E: fr ploutocrate] (Iuz) Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice.
3. [DLRLC] PLUTOCRAT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, mulțumită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor obștești. Jubileze, serbeze, aplaude și aclame cu toții, politicieni, oligarhi și plutocrați, prostearnă-se cu toții la picioarele tronului, izbească-și cu toții fruntea de treptele palatului, căci acolo sălășluiește regele lor, protectorul lor. LIT. ANTIMONARHICĂ 183.
4. [DN] PLUTOCRAT, -Ă s.m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care aparține clasei dominante și care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și exercită o influență politică importantă. [< fr. ploutocrate].
5. [MDN '00] PLUTOCRAT, -Ă s. m. f. persoană care aparține plutocrației. (< fr. ploutocrate)
6. [Scriban] *plutocrát, -ă s. (d. plutocrație, după aristo- și demo-crat). Om puternic pin bogăție. Adj. Plutocratic.
7. [DOOM 3] plutocrat (desp. -to-crat) s. m., pl. plutocrați
8. [DOOM 2] plutocrat (-to-crat) s. m., pl. plutocrați
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL