1. [DEX '09] PLUTAȘ2, plutași, s. m. (Bot.) Plută2 (1). – Plută2 + suf. -aș.
2. [DEX '09] PLUTAȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută1 + suf. -aș.
3. [MDA2] plutaș2 sm [At: ANTIPA, P. 463 / Pl: ~i / E: plută2 + -aș] (Bot; Mol) Plută2 (1) (Populus pyramidalis).
4. [MDA2] plutaș1 sm [At: ASACHI, S. L. I, 178 / Pl: ~i / E: plută1 + -aș] 1-2 Muncitor (care confecționează plute1 (1) sau) care conduce plutele1 (1) pe apă Si: (reg) plutar (1-2). 3 (Îvr) Negustor de plute1 (2).
5. [DLRLC] PLUTAȘ2, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la făcutul plutelor sau care conduce plutele pe apă. Să mă crezi că nu știu de ce îi zice Copca-Rădvanului; și cît am întrebat eu printre plutași, nici unul n-a putut să-mi spună cum și ce fel. GALACTION, O. I 67. Pe maluri, tolăniți pe coaste, plutașii dormeau lîngă focurile topite în spuză. DUNĂREANU, CH. 207. Înșfăcăm noi te mieri ce mai aveam, ne ducem degrabă la plută și plutașii de cuvînt și pornesc. CREANGĂ, A. 29.
6. [DLRLC] PLUTAȘ1, plutași, s. m. Plută (2).
7. [Șăineanu, ed. VI] plutaș m. cel ce mână o plută.
8. [Scriban] plutáș m. (d. plută). Acela care mînă pluta. Plută, plop alb (Munt.).
9. [DOOM 3] plutaș s. m., pl. plutași
10. [DOOM 2] plutaș s. m., pl. plutași
11. [Argou] plutaș, plutași s. m. (iron., peior.) om naiv / credul, provenit din mediul rural.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL