1. [DEX '09] PLUTĂRIT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.
2. [MDA2] plutărit sn [At: BARCIANU, V. / Pl: (rar) ~uri / E: plutări] 1 Transport pe apă al buștenilor prin menținerea lor la suprafața unei ape curgătoare Si: (rar) plutărie1 (1), plutit1 (4), (îrg) plutășie (1). 2 (Reg; îs) ~ sălbatic Transport al buștenilor pe un râu de munte, în dezordine, la întâmplare. 3-5 Îndeletnicire a plutașului (1-3) Si: plutărie1 (1-3), (rar) plutit1 (5-7), (îrg) plutășie (2-4).
3. [DLRLC] PLUTĂRIT s. n. Transportul pe apă al buștenilor legați în plute. Navigația și plutăritul pe toate apele navigabile... se vor face cu respectarea regulilor sanitare, de navigație, plutire și securitate. B. O. 1953, 100.
4. [DEX '09] PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
5. [MDA2] plutări vi [At: GANE, N. II, 34 / Pzi: ~resc / E: plută1 + -ări] 1 A transporta bușteni pe apă Si: (reg) a plutăși (1). 2-4 A practica meseria de plutaș1 (1-3) Si: (reg) a plutăși (2-4). 5 A merge cu pluta1 (1) pe apă Si: (reg) a plutăși (5).
6. [DLRLC] PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.
7. [DOOM 3] plutărit s. n.
8. [DOOM 2] plutărit s. n.
9. [DOOM 3] plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, 3 sg. plutărește, imperf. 1 plutăream; conj. prez. 1 sg. să plutăresc, 3 să plutărească
10. [DOOM 2] plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 să plutărească
11. [DRAM 2015] plutărit, s.n. – Ocupație tradițională ce constă în transportarea lemnelor din exploatațiile forestiere pe cursurile de apă. În Maramureș, prima atestare documentară este o diplomă din anul 1456 (Mihaly de Apșa, 1900: 379). „Râurile Tisa, Mara, Vaser, Cisla, Vișeu, Valea Ruscova erau până nu demult marcate de baraje care permiteau adunarea apei necesare formării plutelor. Prin ridicarea stăvilarului, albia râului se umplea și plutele porneau la vale. (...) În Maramureș, s-a practicat și așa-zisul plutărit sălbatic: lemnele nu se legau în plute, ci li se dădea drumul pe albia râului bucată cu bucată” (Dăncuș, 1986: 67). – Din plutări (< plută) (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL