1. [DEX '09] PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. (Rar) Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
2. [MDA2] pluguleț sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: plug + -uleț] 1-2 (Șhp) Plugușor (1-2). 3-4 (Pop) Plugușor (3-4).
3. [DEX '98] PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
4. [DLRLC] PLUGULEȚ, plugulețe, s. n. 1. Plugușor (1). Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. 2. Plugușor (2). Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171.
5. [DOOM 3] pluguleț (rar) s. n., pl. plugulețe
6. [DOOM 2] pluguleț (rar) s. n., pl. plugulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL