1. [DEX '09] PLUGĂRIE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (1). – Plugar + suf. -ie.
2. [MDA2] plugărie sf [At: MINEIUL (1776), 17815/3 / Pl: ~ii / E: plugar + -ie] 1 Arat. 2-3 Plugărit (1-2). 4 (Reg) A sparge ~ia A se certa cu cineva. 5 (Reg; îae) A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
3. [DLRLC] PLUGĂRIE s. f. Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărit. V. agricultură. Tata s-a întors să încerce ceva la dînsul acasă: a făcut plugărie. C. PETRESCU, A. 340. Pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. Lasă boii, frățioare, Și te dă la vînătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie. ALECSANDRI, P. P. 44.
4. [Șăineanu, ed. VI] plugărie f. meseria plugarului, agricultura.
5. [Scriban] plugăríe f. Agricultură, meseria de plugar.
6. [DOOM 3] plugărie (rar) s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
7. [DOOM 2] plugărie (rar) s. f., art. plugăria, g.-d. plugării, art. plugăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL